Parcul Național West Bali

În sejurul pe care l-am avut în Bali, nu m-am putut abține să adaug pe lista obiectivelor de vizitat și o zonă naturală. Am optat pentru Parcul Național West Bali (Taman Nasional Bali Barat), parc situat în partea opusă a insulei, față de stațiunea Kuta, acolo unde am fost cazați.

Ca să ajungem la parc am oscilat între a închiria o mașină și a conduce pe partea greșită a drumului sau a închiria o mașină cu tot cu șofer. Într-un final am optat pentru cea de-a doua opțiune.

Excursia nu a fost una forte bine pregătită, așa că nu l-am înțeles prea bine pe șofer când a întrebat pe ce traseu preferăm să mergem. După vreo oră și ceva de mers, când noi eram mai degrabă adormiți, șoferul a oprit la prim atracție a zilei: lacurile gemene Buyan și Tamblingan, situate în centrul insulei Bali. Lacurile sunt de origine vulcanică și se găsesc la o altitudine de peste 1200 m. În mod cert, cred că vizitarea lor ar fi meritat din plin o zi întreagă.

Ne-am continuat drumul spre vestul insulei și după încă vreo oră de traseu mai mult montan, am ajuns la centrul de vizitare al Parcul Național West Bali (Taman Nasional Bali Barat).

Parcul este localizat în extremitatea vestică a insulei Bali și include întreaga peninsulă Prapat Agung. Parcul este destul de vechi, fiind înființat în 1917 la nivel regional (insula Bali) și în 1941 la nivel național. Întreaga suprafață a parcului este de circa 19000 ha dintre care vreo 15500 ha și vreo 3500 ha apă.

Peisajul este foarte variat, aici existând habitate de păduri tropicale, dar și zone cu mangrove și recifuri de corali. În zona montană, principalele vârfuri sunt Patas (1.412 metri) și Merbuk (1.388 metri), însă noi ne-am concentrat vizita în zona de peninsulă.

Vizita parcului se face în mod obligatoriu cu ghid, așa că după ce am plătit biletul de intrare (de fapt acesta era tariful ghidului), ne-a început vizita. În prima parte ne-am oprit într-o zonă cu arbori ”crocodil”, lemnul acestora fiind principala materie de bază pentru suvenirurile sculptate în numeroasele centre de pe insulă. Tot în această zonă am văzut și flying foxes (niște veverițe mai mari), dar și niște maimuțe negre destul de timide, ambele imposibil de fotografiat în desișul pădurii. Din păcate, ultimul tigru balinez văzut a fost ucis în parc în 1937, așa că nici noi nu ne-am pus mari speranțe să-l vedem.

Ne-am continuat drumul și ne-am îndreptat spre un mic ochi de apă care servea ca adăpătoare pentru animalele sălbatice. Din păcate în ora petrecută într-un foișor de observație din apropiere, nu am reușit să vedem decât un porc sălbatic (un mistreț de mici dimensiuni) și mai multe căprioare dintr-o specie locală.

Următoarea secțiune a fost în zona de țărm, unde am văzut o mică zonă acoperită de mangrove, dar și insula Java situată nu foarte departe de acest punct.

Ne-am întors la centrul de vizitare asaltat oarecum de macaci, cele mai populare specii de maimuțe din Bali. După ce ne-am luat la revedere de la ghid, am pornit spre Gilimanuk, cea mai mare localitate din vestul insulei și locul de unde se ia feribotul spre Java. Aici ne-am oprit la un restaurant în care am fost singurii clienți și unde am mâncat niște porții uriașe, cu mult peste așteptările noastre, chiar dacă ne era ceva foame. La întoarcere spre Kuta șoferul a optat pe un drum mai rapid, situat în mare parte de-a lungul țărmului și mai puțin spectaculos decât cel de dimineață. În orice caz, ținând cont că în Bali se întunecă pe la 6 pm, nu am fi avut timp să mergem din nou la lacuri. Poate data viitoare.

[Vizitat în 07.09.2008]