Vârful Maglić

Unul dintre obiectivele vacanței de vară din 2018 a fost escaladarea vârfului Maglić, cel mai înalt vârf din Bosnia și Herțegovina, cu o altitudine 2386 m. Drumul spre munte a început din Sarajevo de unde am pornit de dimineață spre Foča, oraș situat la circa 20 km de vârful Maglić, în Republica Srpska (zona sârbă a țării). După ce am trecut de Foča ne-am oprit la centrul de vizitare al Parcului Național Sutjeska, cel mai important parc național din Bosnia și Herțegovina, declarat ca parc național în anul 1962. După ceva reorganizări și discuții am decis să ne continuăm drumul spre vârf cu toate cele 3 mașini, așa că am pornit pe un drum forestier din apropierea centrului de vizitare. Nu după mult timp am întâlnit o barieră unde am fost taxați atât pe mașină cât și pe persoană fizică. După ceva timp, grupul nostru a întâlnit un cuplu din Polonia și pe care l-am luat în două mașini, dar fără să știm unii de alții de acest lucru. Drumul este accesibil cu mașini normale, dacă vremea este bună, cum a fost în cazul nostru, dar nu îl recomand dacă plouă.

După aproape o oră de la barieră am ajuns în golul alpin și am parcat în ceea ce părea o parcare amenajată la poalele vârfului Maglić în zona numită Prijevor. Aici a fost locul de regrupare al polonezilor, care au decis să escaladeze vârful din partea bosniacă, ceva mai scurtă dar mult mai abruptă și mai dificilă.

Noi ne-am luat în spate echipamentul de campare și am pornit spre lacul Trnovačko. Pentru început poteca a urmat un vechi drum forestier. După numai vreo 15 minute de mers am ajuns în dreptul unui indicator care ne-a anunțat intrarea în Parcul Regional Piva și prin urmare în Muntenegru. Nu a existat niciun fel de punct de trecere a frontierei, vreo vamă sau altceva de genul acesta. Dacă n-ar fi fost indicatorul habar n-aveam că suntem în altă țară. După o coborâre într-o poiană destul de mare dar plină de bălării și o urcare ușoară am ajuns la intrarea oficială în Parcul Natural Regional Piva unde am fost întâmpinați de steagul Muntenegrului și un ranger al parcului care ne-a taxat bilete de acces în parc, semne clare că nu mai eram în Bosnia și Herțegovina.

Parcul Natural Regional Piva este unul dintre cele mai noi parcuri din Muntenegru și primul de acest gen din această țară. El a fost declarat în 2015 și asigură o conexiune naturală între mult mai titratele parcuri naționale Durmitor (din Muntenegru) și Sutjeska (din Bosnia și Herțegovina). Principalele vârfuri din parc sunt grupate în jurul lacului Trnovačko, locul nostru de campare, acestea fiind Veliki Vitao (2.396 m), Veliki Maglić (2.386 m), Velika Vlasulja (2.336 m) și Studenac (2.296 m).

Odată ajunși pe malul lacului Trnovačko, ne-am instalat corturile, iar după ce am mâncat ceva am pornit spre vârful Maglić. Traseul începe cu un ocol al lacului după care intră în pădure și începe urcușul. Imediat după ce se termină pădurea, poteca intră într-o zonă de grohotiș destul de lungă și care este și cea mai dificilă parte a traseului. După ce se ajunge în creastă traseul devine mult mai accesibil până aproape de vârf, unde mai are niște secțiuni accidentate.

Am reușit să ajungem pe vârful După un drum de cca 3.5 – 4 ore am ajuns în final pe vârful Maglić. Priveliștea este foarte frumoasă, toate vârfurile din zonă fiind destul de spectaculoase. În plus, din vârf ne-am văzu și mașinile, oarecum sub noi. Vremea dădea ceva semne de schimbare, așa că n-am petrecut foarte mult timp aici și am decis să ne întoarcem.

Nu înainte de a începe coborârea pe grohotiș, ne-am oprit pentru a mai admira lacul Trnovačko, lac în formă de inimă. Am ajuns la corturi pe înserat și la timp ca să ne ascundem de ploaia care a turnat bine câteva ore.

[Vizitat în 18.08.2017]