Troia

Foarte mulți români își petrec vacanța în Turcia, iar o parte dintre ei călătoresc cu propria mașină spre destinații de regulă situate mai la sud. După o escală de două zile la Istanbul, alta de încă 2 zile la Eceabat și o scurtă escală la Çanakkale, trebuia să ne oprim și la Troia sau Truva, cum spun turcii.

De-a lungul timpului la Troia s-au dezvoltat mai multe orașe, aparținând mai multor epoci. Mai mult decât atât, istoria este plină de povești ale Troiei, așa că nu le mai repet și eu. Renumele din ziua de azi de oraș legendar și l-a căpătat în mare măsură de la Războiul Troian pomenit în Iliada lui Homer. Războiul troian a fost un conflict militar din Antichitate, între ahei și orașul Troia din Asia Minor (Turcia de astăzi).

Conform mitologiei grecești, acest război a izbucnit după ce Paris, prințul Troiei a răpit-o pe Elena, soția lui Menelaus, regele Spartei.  Războiul dintre troieni și ahei a durat zece ani, până când aheii reușesc să pătrundă în cetate, prin vicleșugul calului troian. Cu această faimă în spate, în anul 1998 a fost inclus în lista Siturilor Patrimoniului Mondial motivația fiind ”Situl arheologic din Troia este de o importanță imensă în înțelegerea dezvoltării civilizației europene într-un stadiu critic al dezvoltării sale timpurie. Acesta este, de altfel, de o importanță culturală excepțională, din cauza influenței profunde a Iliada lui Homer în ceea ce privește  artele creative pe parcursul a mai mult de două milenii”.

În prezent situl întâmpină turiștii cu o copie a acelui cal, numai bună pentru un parc de distracții, dar parcă nepotrivită pentru un sit arheologic. În ceea ce privește situl, ca mai toate siturile Greciei Antice este destul de degradat, iar un necunoscător în ale istoriei se plictisește destul de repede.

Circuitul întregului complex nu ne-a luat mai mult de vreo jumătate de oră, mai ales din cauza soarelui dogoritor și a temperaturii de vreo 40 grade la umbră. În plus, este destul de greu să manevrezi un cărucior cu copil cu tot (și încercând să susținem și umbrela de soare) în lipsa unor alei special amenajate pentru așa ceva. Așa că i-am mulțumit Homer și am plecat mai departe. Una peste alta eu cred că merită o escală mai ales că nu necesită o abatere mare de la drum.

[Vizitat în 10.08.2012]