Trogir

În combinație cu vizita la Split, am decis să fac o scurtă vizită și la Trogir. Acest lucru nu este foarte dificil, mai ales atunci când călătorești cu avionul, ținând cont că aeroportul din Split este amplasat la mai puțin de 5 km de Trogir. Zborul meu era la 12.30, așa că la ora 8.30 am luat autobuzul cu nr. 37 din Split, autogara din apropierea centrului vechi, nu cea din port, iar în circa 1 oră eram deja la Trogir.

Orașul istoric Trogir este situat pe o insulă între continent și insula Ciovo. Are aproximativ 500 de metri în lungime și cam jumătate în lățime. Încape perfect într-o poză făcută din avionul care aterizează. După ce am trecut podul de la autogară, am intrat în centrul vechi. Orașul Trogir, are cam tot ceea ce te-ai aștepta de la un centru istoric al orașului: o catedrală, o cetate, o poartă a orașului, zidurile orașului, unele biserici romanice și case și palate din toate perioadele: romanic, gotic, renascentist și baroc. Este ca un muzeu în aer liber. Descrierea de pe site-ul UNESCO afirmă că Trogir este „un excelent exemplu de oraș medieval construit” și „un exemplu remarcabil de continuitate urbană”.

Prima oprire am făcut-o în Piața Ivana Pavla II (Trg Ivana Pavla II), unde după o scurtă escală la cripta de sub Turnul cu ceas, care aparține de Biserica Sf. Sebastian, am traversat piațeta spre Catedrala St. Lovre (Lawrence). Intrare se face pe bază de bilet care acoperă catedrala, camera de botezuri și turnul. Din turn este o priveliște bună mai ales către insulele vecine, centrul orașului fiind sub tine. Cele mai interesante mi s-au părut însă basoreliefurile din jurul intrării.

După catedrală, am încercat să scap de grupurile de turiști organizate, care apăreau în valuri peste tot unde mergeam și eu. Am pornit prin labirintul străzilor înguste și pietruite și am ieșit pe faleză, unde mi-am continuat plimbare de-a lungul promenadei spre Cetatea Kamerlengo, singurul regret fiind trolerul pe care l-am tras după mine.

Cetatea Kamerlengo, a fost construită în secolul al XV-lea, ca parte a fortificațiilor venețiene, pe vremea când zona făcea parte din Republica Venețiană. Mare lucru nu este de văzut, dar dacă tot am ajuns aici am urcat în turn și am făcut o plimbare pe zidurile cetății. Amuzant este faptul că una din laturi este mărginită de stadionul echipei locale, dincolo de care se ridică Turnul San Marcos.

Mi-am continuat vizita prin labirintul străzilor și am revenit în Piața Ivana Pavla II (Trg Ivana Pavla II) sperând să găsesc mai puține grupuri în Loggia di Trogir, loc care a jucat cândva rol de judecată. N-a fost să fie, un grup imens asculta prestația unui grup local, care cânt un gen de muzică mai degrabă religios.

Am pornit spre autogară, de unde am luat același autobuz (nr 37), spre aeroport, unde am ajuns în vreo 10 minute. În total am petrecut în Trogir aproape 2,30 ore.