Valea râului Omo: Tribul Dassanech

Unul din triburile vizitate în Etiopia a fost la tribul Dassanech. Dassanech sau Dasenech (oamenii din deltă) sunt un grup etnic de indigeni, care locuiește în delta râului Omo, în special districtul Omorate, aflat în imediata apropiere a graniței dintre Etiopia și Kenya, la nord de Lacul Turkana.

Originea etnică Dassanech nu este clar definită, ei asimilând de-a lungul timpului mai multe triburi locale. În prezent, ei sunt împărțiți în opt clanuri, care au o identitate și obiceiuri distincte. Tinerii din același clan nu se pot căsători și nici măcar să danseze împreună. În timp ce unii dintre ghizii locali estimează că populația totală a tribului Dassanech este de 17.000 de persoane, inclusiv în Kenya, există înregistrări care arată că estimarea este de 30.000-40.000 persoane în total.

Modul tradițional de viață al Dassanech se învârte în jurul păstoritului, agriculturii și pescuitului. Ei cultivă mai ales sorg, porumb și fasole. Principala sursă de hrană este reprezentată de un terci de sorg preparat cu lapte, dar membrii tribului preferă și carnea și ouăle de crocodil, dar și peștele.

Principala resursă a comunității Dassanech este reprezentată de vite. Acestea sunt importante și pentru căsătorii, mirele fiind obligat la o zestre formată din vite, care să ajungă la părinții fetei. Numărul de soții pe care le are un bărbat depinde de câte vite își poate permite să plătească pentru o nouă mireasă.

Locuințele Dassanech sunt construite cu un design simplu, folosind un cadru de ramuri care sunt acoperite cu piei. Acest lucru permite familiilor să demonteze structura, să o transporte și să o reconstruiască într-o nouă locație. Femeile sunt cele responsabile pentru dezasamblarea și reconstrucția locuinței. Mai nou, materialele locale au început să fie înlocuite cu tablă și sunt mai rezistente la ploaie, dar care atrag și căldura, generând temperaturi destul de mari.

Atât bărbații, cât și femeile din tribul Dassanech sunt circumciși. Aceasta este o condiție prealabilă pentru căsătorie. Băieții dintr-un clan sunt supuși circumciziei împreună. Fetele Dassanech sunt circumcise la vârsta de 10-12 ani. O femeie care nu este supusă acestei operațiuni nu se putea căsători, iar tatăl ei nu va primi zestre. Până la circumcizie, fetele sunt supuse batjocurilor și sunt numite animale sălbatice.

Fetele și femeile poartă coliere, precum și brățări și, de asemenea, practică cicatricile corporale. Cea mai mare parte a scarificării tribului Dassanech pentru femei este pe spate și umeri și este un semn de curaj și identitate. Unii bărbați au liniile orizontale multiple marcate pe piept odată ce au ucis un rival. Coafurile femeilor din comunitatea Dassanech sunt diferite de ale altor triburi din zonă și diferă de la femeile necăsătorite la cele căsătorite.

Ca să vizitez tribul Dassanech, am pornit din Turmi, unde am fost cazat, și am mers spre localitatea Omorate, situată în apropierea garanței cu Kenya, pe malul stâng al râului Omo. Fiind o localitate  situată pe graniță, prima escală am făcut-o la Biroul de Imigrări din orașul Omorate, însă ghidul a făcut doar o scurtă informare și imediat am plecat spre râu.

Aici am urcat într-o canoe tradițională cioplită dintr-un singur trunchi de copac și destul de îngustă pentru mine. Am traversat râul tulbure, asigurat de către ghid, că în zonă nu sunt crocodili sau hipopotami. Opțional, pentru cei mai plinuți sau mai fricoși, râul Omo se poate traversa pe podul din apropiere. După debarcare, am mers vreo 15-20 minute până într-un sat situat într-o zonă destul de aridă și prăfuită.

La intrarea în sat, ni s-a adăugat un ghid local și împreună am fost întâmpinați cu bucurie de copii și femeile din comunitate. Cea mai mare bucurie a copiilor a fost când ne-am făcut selfie împreună și le-am arătat pozele. La interacțiunea cu femeile și copii din sat a contribuit din plin și ghidul meu, care cunoștea puțin dialectul local și care a reușit să facă pe toată lumea să zâmbească și să se prindă într-un dans local. Oricum, întreg comportamentul ghidului a fost de parcă ele era turistul și eu asistam la vizita lui în trib, în vreme ce ghidul local aproape că nu exista. Pe de altă parte, copii au continuat să-mi ceară să le fac poze, ca parte a distracție lor.

Dincolo de bucuria celor din trib, nu am putut să nu remarc sărăcia extremă a localnicilor, tristețea unora dintre ei, mizeria în care trăiau și insectele de pe fața unor copii, cu care se pare că erau deja obișnuiți. Obișnuiți cât de cât cu turiști, femeile tribului au improvizat pe jos o tarabă cu brățări locale. La începutul aventurii mele în Etiopia am decis să nu intru în jocul suvenirurilor, însă recomand cumpărarea brățărilor (inclusiv unele care conțin dinți de crocodil), mai ales că banii ajung direct la membrii comunității. În cele din urmă, am plătit reprezentantei tribului o sumă de bani, simbolică pentru mine, dar importantă pentru ei, ca recompensă pentru fotografiile făcute și interacțiunea cu noi.

Când am vizitat celelalte triburi din zonă am fost întrebat de săpun, așa că la plecare le-am dat cele două săpunuri luate de la hotel, iar reacția generală a fost că am făcut fericit un întreg trib, lucru care m-a întristat destul de mult, săpunul fiind totuși o normalitate pentru noi.

Am revenit la piroga de la râu și am traversat spre mașină, în același timp în care alte grupuri de turiști își începeau aventura.

[Vizitat în 27.01.2023]

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*