Tercan

În momentul în care mi-am planificat vizita în estul Turciei, localitatea Tercan a fost inclusă ca fiind ultima escală înainte de zborul spre România, care doream să fie din Erzincan. Cu toate acestea, constrâns oarecum de lipsa unei variante avantajoase de zbor, am profitat de faptul că aveam la dispoziție o mașină închiriată și un pic mai mult timp la dispoziție și am decis să fac un efort mai mare la condus și să ajung aici mai repede. Drumul până aici a fost destul de lung, de peste 550 km, cu plecare de dimineață din Siirt, o primă escală la Ahlat, urmată de Craterul Nemrut și o prțiune cu mai puțini kilomentri (cca 50-60 km), dar care m-a băgat pe un drum de munte, cu (prea) multe serpentine.

Obiectivul meu în Tercan a fost vizitarea complexului de clădiri din secolul al XII-lea construit de domnitorul Saltukid Melike Mama Hatun, care cuprinde mormântul acestuia, o moschee, un hamam și un caravanserai, acesta din urmă fiind inclus pe lista provizorie UNESCO, împreună cu alte locuri similare din Turcia, lucru care a condus la un amplu program de restaurare derulat în ultimii ani.

Am ajuns la Tercan aproape de ora 5 pm și am sperat că voi reuși să ajung la timp pentru a vizita caravanseraiul înainte de ora închiderii. Din păcate caravanseraiul nu se vizitează, așa că în cele din urmă nu a contat prea mult la ce oră am ajuns.

Vizitarea caravanseraiului a însemnat pentru mine un ocol dat acestuia de-a lungul zidurilor impresionate, cu posibilități limitate de a privi în curtea interioară. Mult mai simplu a fost cu vizitarea mormântului. Acesta este situat vizavi de caravanseraiul Mamahatun, datează din secolul al XIII-lea și este format dintr-un turn cilindric înconjurat de o fortificație circulară.

O ultimă vizită am făcut-o la moscheea din zonă, după care am pornit mai departe, spre ultima destinație a zilei: Erzurum.