Split

Am călătorit în Croația de câteva ori, dar fără să fac un circuit al principalelor atracții. Una dintre vizite a fost la Split, unde am ajuns cu totul întâmplător și pe care am decis să-l vizitez împreună cu Trogir.

Principala atracție în Split este centrul istoric, destul de mic și strâns legat de Palatul lui Dioclețian. Acesta a fost construit la începutul secolului al IV-lea, pentru împăratul roman cu același nume. De la hotelul meu, aflat în imediata vecinătate a plajei, am urmat calea ferată și am intrat în centrul istoric prin Poarta de Argint. În imediata apropiere se găsește zona recunoscută ca Peristilium, în jurul căreia se găsesc majoritatea ruinelor din epoca romană.

De aici am urcat în turnul clopotniță, construit în secolul al XIII-lea ca parte a  Catedralei Sfântul Dominus, de unde se vede foarte frumos orașul. După clopotniță, următoarea escală am făcut-o la catedrală, unde am așteptat circa o jumătate de oră până s-a deschis, deși am ajuns la ora de deschidere, așa cum scria pe o hârtie lipită pe ușă.

Catedrala, de dimensiuni modeste, are o structură hexagonală și se pare că este recunoscută ca cea mai veche catedrală catolică care este încă folosită în structura sa originală, deși unele extinderi s-au făcut prin secolul al XVII-lea. Ea a fost construită în secolul al VII-lea, pe structura Mausoleului lui Dioclețian (aflat la subsol și pe care l-am vizitat după catedrală). În prețul biletului intră și vizita la Temple of Jupiter (încăperea destinată botezurilor), situată în vecinătate.

Mi-am continuat tura cu o vizită la Muzeul orașului Split (subsolurile palatului), unde se pot vedea o serie de încăperi, cu zidurile aferente din perioada romană, dar fără alte exponate.

Imediat ce am terminat cu muzeele, am pornit pe străzile înguste ale centrului vechi, ajungând în Piața Braće Radić (Trg Braće Radić), Piața Poporului (Narodni Trg), în vecinătatea căruia este Turnul cu ceas Pjaca din secolul al XV-lea și am continuat până la Poarta de Aur, în vecinătatea căreia se găsește statuia imensă a episcopului medieval Grigore din Nin. Întreaga tură, cu tot cu muzeele vizitate, a durat nu mai mult de 3 ore, după care hoinăritul la întâmplare a fost singura preocupare, admirând fațadele clădirilor în care sunt încorporate părți din structura originală, coloane care nu susțin nimic, scări care duc spre niște ziduri și alte asemenea.