Skopje

Skopje a reprezentat ultima escală într-o vacanță petrecută în Albania, dar la care s-a adăugat și o escală de vreo 2 zile în Ohrid. Am decis să nu petrecem foarte mult timp la Skopje, așa că în drumul nostru dinspre Ohrid spre România, am optat doar pentru o oprire de câteva ore aici.

Prima orire am făcut-o la Cetatea Skopje, denumită în mod obișnuit Kale. Aceasta este situată în zona cea mai înaltă a orașului, cu vedere spre râul Vardar și restul orașului. Primele atestări documentare sunt din secolul al VI-lea, însă cetatea ale cărei ruine se pot vedea astăzi datează din secolele al X-lea și al XI-lea, construite peste rămășițele cetății bizantine a împăratului Iustinian. În prezent cetatea este restaurată, dar în afară de zidurile dinspre oraș, nu este foarte mult de văzut.

După cetate ne-am mutat spre centru. Prima mare provocare de aici a fost să găsim un loc de parcare și să-l și plătim. Skopje are un sistem public de parcare bazat fie pe sms-uri, dar care presupune niște instrucțiuni doar în limba lor, fie de luat un tichet de parcare orar de la ghișeele de vânzare a ziarelor. Din păcate pentru noi, ghișeul l-am găsit repede, însă am așteptat mai bine de o jumătate de oră, până să apară și vânzătoare, care ”lipsea 1 minut”.

În centru ne-am îndreptat, ca la pomul lăudat, la casa memorială a ”Maica Tereza”. Numai că nu există nicio casă memorială, ci doar un centru modern de informare și educare, așa că după ce am făcut o poză imensei statui a căligăriței, am pornit mai departe.

Ne-am continuat plimbarea pe bulevardul pietonal, destul de moder și frumos, garnisit de mai multe statui. Se pare că Skopje a pus mult preț în ultimii ani pe amplasarea unor statui de tot felul, ca atracții turistice ale orașului.

În continuarea bulevardului pietonal am traversat râul Vardar pe Podul Libertății (Freedom Bridge) și am intrat în zona Orașului Vechi (bazarul). Aceasta este o zonă similară cu cele din alte orașe care au fost multă vreme sub influența Imperiului Otoman, cu tot felul de magazine cu produse tradiționale și nu numai și cu mici restaurante cu specific local.

Nouă ne-a plăcut scurta escală în Skopje, mai ales că am profitat să și servim masa de prânz aici și să ne reîncărcăm bateriile pentru drumul de vreo 650 km până la București. Dincolo de toate acestea, nu am putut să nu remarc faptul că în cele vreo 3 zile petrecute în Macedonia și mai ales în cele câteva ore petrecute în Skopje, am auzit chemarea la slujbă la moschee de mai multe ori decât în cele vreo 10 zile petrecute în Albania (este doar o constatare !!!).

[Vizitat în 14.08.2015]