Selçuk

Deși obiectivul nostru numărul unu a fost turismul de litoral, iar pentru acest lucru Kusadası oferă suficiente facilități, nu trebuie omis faptul că stațiunea este înconjurată de numeroase obiective turistice cu o istorie deloc de neglijat, așa că am pornit și noi să le vizităm.

Așa că încă de dimineață am pornit spre localitatea învecinată, Selçuk, și atracțiile pe care aceasta le oferă. Inițial cunoscut ca Agios Theologos (care vine de la Ioan Teologul) în secolul al XIV-lea a fost capitala Emiratului Aydin. În perioada Imperiului Otoman a fost cunoscut ca Ayasoluk, pentru ca în 1914 să fie rebotezat Selçuk, după numele turcilor selgiucizi, cei care au condus primele incursiuni în regiune în secolul al XII-lea.

Primul obiectiv pe care ni l-am propus să-l vizităm a fost Casa Fecioarei Maria. Venind dinspre Kusadası, în centrul localității  Selciuk am făcut dreapta pentru vreo 2 km, după care am luat-o încă o dată la dreapta și am urcat pe dealul Bulbul vreo 5-7 km. Pe traseu am făcut și o scurtă escală pentru o poză la statuia Fecioarei Maria. Drumul este destul de îngust, mai ales în zona punctului terminus, iar parcarea existentă acolo este insuficientă pentru numărul mare de mașini și autocare.

După vizita la Casa Fecioarei Maria ne-am întors spre Selçuk. Înainte de a intra pe drumul principal este un indicator spre stânga spre Grota celor Șapte Adormiți. Ne-am oprit și aici pentru o scurtă vizită (detalii aici).

După scurta escală la Grota celor Șapte Adormiți, ne-am continuat drumul spre Selçuk unde ne-am oprit pentru început să luăm prânzul la un restaurant din centru. De acolo ne-am îndreptat pe jos spre obiectivele din zonă: Bazilica Sf. Ioan, Moscheea Isa Bey și Cetatea Selcuk (cetatea Ayasuluk) care sunt situate în aceeași locație, pe dealul  Ayasoluk, la mică distanță de centrul orașului.

După ce am trecut pe lângă Apeductul Roman din care se mai pot vedea doar câteva picioare folosite de berze pentru cuiburi, ne-am oprit la ruinele Bazilicii Sf. Ioan (tarif de vizitare 8 TL). Bazilica a fost construită în vremea împăratului roman Iustinian I în secolul al VI-lea, pe locul în care s-a crezut că a fost îngropat Apostolul Ioan, autorul celei de-a 4-a evanghelie a Noului Testament (Evanghelia lui Ioan). Bazilica a fost impresionantă prin mărime cu scări de marmură și o poartă monumentală, însă odată cu declinul și importanța Efesului și raidurile arabe ea a intrat în paragină. În 1330 ea a fost transformată în moschee și distrusă complet în 1402 de către armata mongolă a lui Tamerlan. Ulterior au fost furate și materialele de construcții, ceea ce face și mai dificilă munca actuală de restaurare.

Tot legat de acest loc circulă și anumite legende. Potrivit acestora, în fiecare an pe 8 mai din mormântul apostolului ar ieși mâna sa sub forma unui praf parfumat cu proprietăți vindecătoare, cu care credincioșii se spune că se ungeau și se vindecau astfel de boli. Acest lucru a condus inevitabil la pelerinaje.

În imediata apropiere este Moscheea Isa Bey, pe care noi ne-am limitat să o vedem de sus.  Moscheea Isa Bey a fost construită de către emirul Isa Bey și se pare că este singura moschee din lume construita în stil baroc. Ea este totodată și cea mai veche moschee turcească prevăzută și cu o curte interioară.

După vizita la Bazilica Sf. Ioan nu ne-a mai rămas timp și de vizita la ruinele Cetății și templul zeiței Artemis (una din cele 7 minuni ale lumii antice) așa că ne-am continuat drumul (și ziua de vizite) spre orașul antic Efes.

   

[Vizitat în 12.08.2012]