După ce am petrecut vreo oră la situl arheologic Moray am pornit spre Ollantaytambo, sperând să ajungem acolo la timp pentru vizitarea sitului înainte de plecarea trenului spre Aguas Caliente. Cu toate acestea, fiind deja în zonă nu puteam rata vizitarea Salinei Maras.
De la Moray am revenit în orășelul Maras, pe niște străzi cu sens unic, am tras un ocol prin piața centrală (Plaza de Armas) și am pornit spre drumul către Salina Maras, situat la circa 10 km distanță.
Salina este localizată în coasta unui deal și este formată din câteva mii de bazine, care sunt umplute cu apă provenită de la un râu subteran. Apa este direcționată spre bazine printr-o rețea complexă de canale care sunt direcționate spre bazinele din partea de jos a terasei. Odată ce apa ajunge în bazine, ea se evaporă după câteva zile și lasă în urmă un strat subțire de sare. Lucrătorii răzuiesc apoi sarea uscată din părțile laterale și de pe fundul piscinei. Odată ce toată sarea a fost eliminată, piscinele sunt reumplute și procesul începe din nou.
O parte dintre bazine sunt folosite încă din perioada incașilor, procesul de extragere a sării fiind neschimbat. În schimb, numărul bazinelor a crescut de-a lungul timpului, ajungând până la dimensiunea de azi. În prezent se exploatează circa 150 kg de sare pe lună și se pare că o parte din ea se exportă sub denumirea de „sare roz peruviană”.
Accesul se face pe bază de bilet, însă este vorba de un bilet separat față de biletul combinat pentru siturile incașe. Când am ajuns aici s-a înorat brusc, iar cum noi eram deja pe fugă, vizita a fost una rapidă, fără să pierdem foarte mult timp.
Leave a Reply