Rosa Khutor este o stațiune de schi din regiunea Caucazului de Vest, construită pentru organizarea Olimpiadei de Iarnă din 2014. Ea se află la circa 560 m altidutine, de-a lungul râului Mzymta, destul de mic și canalizat, dar care la începerea lucrărilor pentru stațiune, adică cu mai puțin de 10 ani în urmă, curgea prin mijlocul sălbăticiei, neexistând nici măcar un drum forestier în zonă. Eu am ajuns aici întâmplător, fiind desemnat în ultimul moment să particip la o reuniune. Am zburat până la aeroportul din Sochi cu Aeroflotul via Moscova, fiind prima dată cât am călătorit cu un avion Sukhoi Superjet 100 (SU95), pe segementul București – Moscova.
La aeroport organizatorii ne-au pus la dispoziție un autocar, care ne-a dus în Rosa Khutor pe la ora 1 noaptea. Pentru cea mai mare parte dintre pasageri a fost destul de simplu, autocarul oprind la hotelurile listate pe site-ul conferinței. Pentru mine și unul dintre colegii mei, a fost un pic mai dificil, întrucât noi ne-am făcut rezervare separat la hotelul VALSET apartments by AZIMUT Rosa Khutor, care nu era în listă, dar pe care l-am găsit destul de ușor. Prima surpriză de la recepție a fost când Cristi a vrut o bere, dar a fost refuzat precizându-se că în Rusia nu se servește alcool după 10 seara. Am primit camere în clădiri (blocuri) diferite, iar pentru mine a fost o surpriză mare când am descoperit o cameră cu un dormitor, sufragerie, bucătărie, baie și hol, toate de dimensiuni semnificative.
A doua zi de dimineață am plecat în explorarea stațiunii și am indentificat un ”Traseu de sănătate”, exact ceea ce doream. Traseul nu are puncte de belvedere sau alte atracții deosebite, dar este o drumeție drăguță, relaxantă. Recunosc că mi-a plăcut foarte mult plimbarea, mai ales că veneam după o plimbare în Alpi, lângă Innsbruk, unde păduricea de molid era destul de monotonă. În schimb, aici în Rusia, în Caucaz, la o altitudine mult mai mică era un mixt de foioase, peisajul fiind accentuat de culorile de toamnă, dar mai ales de multitudinea de ciuperci. Există două circuite, iar circuitul lung durează o oră – o oră și jumătate. Din loc în loc, mai există și niște panouri indicatoare, care informează turiștii despre prezența urșilor în zonă, caz în care cu siguranță traseul se face mai repede.
În afară de Traseul de sănătate am luat telecabina și am urcat până la Platoul Roza, aflat la 1170 m altitudine, folosind cardul primit de la recepție în contul taxei de stațiune. La Platoul Roza se află un centru comercial și un restaurant cu autoservire, pe care l-am mai folosit și zilele următoare.
În stațiune nu sunt prea multe de vizitat. Există un Muzeu de Arheologie, dar în care n-am intrat, un bazar, mai multe magazine și un supermarket în care, așa cum am aflat în prima seară, nu se vând băuturi alcoolice după 10 seara. Totul este foarte curat, iar vânzătorii cunosc cât de cât engleză (o parte dintre ei).
Ca parte a kit-ului de conferință am primit și un card de telegondolă valabil până la stația din vârf, de la 2320 m altitudine. Ca să ajungem acolo am luat telegondola de jos, din stațiune până la stația de la Platoul Roza. Acolo am schimbat cu o a doua telegondolă (Caucasus Express), telegondolă care are o stație intermediară la 1600 m (Roza 1600) și care ne-a dus până în vârf.
Vârful Rosa este unul dintre locurile cu cea mai bună vedere asupra crestei caucaziene, betonat în cea mai mare parte, cu o mulțime de facilități și unde te poți relaxa fără prea mare înghesuială, mai ales în extra sezon când am fost eu.
În seara plecării am aflat și misterul unei stațiuni atât de curate și liniștite și anume că accesul este controlat, la intrarea în complex fiind bariere.
[Vizitat în 30.09-05.10.2018]
Leave a Reply