Arta rupestră din regiunea Hail: Jabal Umm Sinman

Provincia Hail sau Ha’il din Arabia Saudită este una dintre cel 13 regiuni ale acestei țări și este caracterizată prin lanțurile muntoase Aja și Salma, importante din punct de vedere geografic și istoric.

Zona a fost locuită din cele mai vechi timpuri, acest lucru fiind ddemonstrat și prin prezența mai multor situri cu artă rupestre pot fi găsite, două dintre acestea fiind adăugate în 2015, de către UNESCO, pe lista patrimoniului cultural mondial: Jabel Umm Sinman (Jubbah) și Jabal al-Manjor și Raat (Shuwaymis). Arta rupestră, în mare parte reprezentate de oameni și animale, datează de aproape 10.000 de ani, atunci când clima și peisajul era total diferite în zonă și conține un număr foarte de mare de petroglife, create prin utilizarea unei game de tehnici cu ciocane de piatră simple.

Până în prezent, cel mai ușor de vizitat este componenta Jubbah, situată la circa 100 km nord-vest de orașul Hail, componentă pe care am vizitat-o și eu. Drumul din Hail spre Jubbah este destul de ușor de parcurs, în mare parte fiind pe o autostradă pe trei benzi, pustie, care traversează deșertul, cu indicatoare din loc în loc care avertizează că următoarea benzinărie este la 250 km, dar și cu indicatoare spre situl UNESCO.

După traversarea localității Jubbah, am ajuns în zona sitului, însă tocmai aici lipsesc indicatoarele, așa că mi-au trebuit câteva minute să identific intrarea la sit, deși GPS-ul îmi arăta că am ajuns deja, iar din drum se văd destul de clar câteva scări prinse pe stânci.

În cele din urmă am ajuns la centrul de vizitare, care este amplasat pe o străduță laterală și nu se vede din drumul principal. Imediat după ce am parcat, am fost abordat de un paznic și invitat să vizitez situl, deși poarta de acces era încă închisă. Intrarea este liberă, toată lumea este amabilă, iar paznicul mi-a descuiat cu plăcere poarta de acces.

Situl Jabal Umm Sinman conține peste 5.000 de gravuri și inscripții de artă rupestre care datează din mileniul al VII-lea BCE. Ele descriu animale și oameni, activități de zi cu zi precum vânătoarea, imaginile arătând și animale între timp dispărute.

Am profitat din plin de numărul redus de turiști (între timp au mai venit câțiva vizitatori) și m-am oprit în fața fiecărui perete de stâncă, singurul impediment fiind soarele dimineții care nu m-a ajutat foarte mult la poze.

După ce am vizitat pe îndelete situl m-am pus în mișcare spre următorul obiectiv al zilei Rajajil, însă după numai câteva site de metri am văzut că dincolo de gardul care mărginea drumul, există alte gravuri și amenajări turistice, iar după alte câteva sute de metri am găsit și un ghid cu o turistă, care tocmai ieșeau dintr-o altă locație. După ce a încuiat poarta în fața mea, mi-a spus că trebuie să mă întorc la centrul de vizitare și să cer permisiunea pentru a vizita zona.

Fiind destul de aproape, am făcut cale întoarsă, iar în parcare m-am lovit de o delegație oficială de la Comisia de Patrimoniu din Riad. Imediat unul dintre oficialii din capitală a venit la mine să mă invite să vizitez situl, iar când i-am spus că doresc să vizitez și celelalte locații, s-a întors și i-a dat indicații unui ranger, care a mers cu mine și mi-a deschis poarta.

Ca și în prima locație, și această secțiune este la fel de plină de desene rupestre, doar că trebuie să mergi de-a lungul muntelui, nu să te învârți în jurul unei stânci ca în prima locație.

Din păcate cea de-a doua componentă a sitului, cea din Shuwaymis, este greu accesibilă, însă cred Jabal Umm Sinman merită din plin inclusă într-un circuit în nordul Arabiei Saudite.


[Vizitat în 25.01.2024]

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*