Ranthambore

În periplul prin India, pe drumul dintre Fatekpur Sikri și Jaipur am făcut o scurtă escală la pentru a vizita Ranthambore. Am ajuns aici cu trenul din Bharatpur la Sawai Madhopur. În gară la Sawai Madhopur ne-a așteptat șoferul care ne-a dus până la hotelul nostru. Spre norocul nostru, care nu avem vreo rezervare pentru safari în Parcul Național Ranthambore, cel de la check-in ne-a întrebat dacă vrem o tură. Tariful pe care ni l-a propus (1100 rupii/pers) a fost cu o treime în plus față de tariful găsit de noi pe site. Totuși, ținând cont că rezervarea on-line se putea face numai cu un card indian, am acceptat. A doua zi urma să fim îmbarcați într-un ”Canter” (un camion descoperit cu vreo 22 locuri). Camerele (cottage) au fost ok, însă destul de răcoare, ca sa nu zic frig. Poate și din cauză că era început de ianuarie.

Excursia a început la 5 dimineața, sau cel puțin așa am sperat. Am avut de așteptat mai bine de o oră până am plecat, în timp ce priveam înfrigurați cum celelalte camioane se îndreaptă spre parc. Sunt mai multe trasee prin parc, iar noi am mers pe traseul nr. 4.

Fost domeniu de vânătoare, Parcul Național Ranthambore a fost desemnat în anul 1973 ca sanctuar de protecție a tigrului bengalez. Spre ghinionul nostru tigrii nu ni s-au arătat. Rangerii spun că există vreo 40 de tigri în rezervație, însă datorită faptului că suprafața este foarte mare, sunt slabe șanse să-i vezi, mai ales iarna. Se pare că vara, când este cald, sunt șanse mai mari, tigrii venind spre apă să se răcorească. Noi n-am reușit decât să vedem ceva căprioare, un cerb și mai multe specii de păsări. În plus, în scurta escală făcută lângă lacul Talao, cunoscut pentru abundența de crini de apă, am avut ocazia să vedem ceva crocodili și mai puțin crini.

După vizita în parc care a ținut până pe la ora 10, ne-am întors la hotel să ne facem check-out-ul, iar după ce am lăsat bagajele acolo și am închiriat o mașină spre fortul Ranthambore, situat tot în perimetrul parcului, dar unde accesul se face liber (fără bilet).

Fortul este impunător și a fost un element cheie în istoria Rajasthanului. Se pare că a fost construit prin secolul al X-lea. În prezent o mare parte din fort este în ruină. Trebuie știut faptul că încă de la parcare te întâmpină maimuțe, numeroase și agresive, iar fiecare turist trebuie să aibă grijă. Riști să ți se fure orice ai ceva în mână, dar mai ales mâncare.

Noi am luat la rând fiecare dintre clădirile din fort, până la templul lui Ganesh (Ganesh Mandir). Singurul care a fost singurul dispus să se descalțe pentru accesul în templu, a fost Iurie, în vreme ce restul am privit din afară. S-a întors cu un punct roșu pe frunte, semn că acum era un credincios al zeului Ganesh (omul ală cu trompă de elefant). I-au dat și o bucată de “anafură”, care trebuia dată lui Ganesh, dar pe care a dat-o la maimuțelor de afară.

După tura de fort ne-a mai rămas ceva timp până la tren, dar nu suficient cât să mergem și în safari-ul de după amiază. Așa ca am tras o tură prin sat, pe la numeroasele magazine de suveniruri (fiindcă aici exista așa ceva). Prețurile de aici sunt mult peste tot ce întâlnisem până atunci. Cu alte cuvinte Ranthambore este o locație ceva mai scumpă și plină de turiști străini.

Ne-am terminat vizita la Ranthambore mergând cei circa 2 km spre gară pe jos. La gară ni s-au confirmat locurile pentru drumul spre Jaipur, deși eram pe lista de așteptare la pozițiile 57-61, sau cam așa ceva (confirmarea locurilor este o mare problemă în India).