Pentru un site care nu este dificil de vizitat, este surprinzător cât de puțini turiști vizitează acest loc. Podul se află la aproximativ 5 km distanță de micul oraș colonial Santa Fe de Antioquia, care este el însuși demn de vizitat pentru cineva care nu prea a avut ocazia să viziteze orașele coloniale spaniole din America de Sud.
Santa Fe de Antioquia este situat la doar 50 km de Medellin și poate fi vizitat într-o exclusie scurtă de o zi, sau chiar o jumătate de zi. Eu am avut la dispoziție numai o jumătate de zi, așa că am încercat să fiu cât mai eficient. Ca și în ziua precedentă când am mers spre Guatape, am luat metroul din zona Poblado, până la Terminal Norte, de unde am luat imediat un autobuz spre Santa Fe de Antioquia, unde am ajuns în circa o oră și jumătate. Nu pot să nu remarc drumul prin munți, care oferă o priveliște deosebit de frumoasă, dar mai ales faptul că în prezent, distanța și implicit timpul de mers sunt substanțial reduse de construcția unui tunel care face legătura cu zona de nord a țării, fiind totodată și cel mai lung tunel din Columbia (4,2 km). Mi-am dat drumul la altimetru și am fost surprins să constat că tunelul este construit la altitudinea de 2500 m, adică la altitudinea celor mai înalte vârfuri din România.
În Santa Fe, imediat ce am coborât din autobuz am fost asaltat de niște persoane care tot îmi propuneau câte ceva. Cum nu cunosc spaniolă mi-a fost cam greu să mă înțeleg cu ei, așa că am recurs la semne. Am reușit să negociez, mai precis să accept suma propusă, cu un motociclist care să mă ducă cei 5 km până la pod și înapoi, (7000 pesos, comparativ cu 9000 pesos cât a fost biletul de autobuz mi s-a părut mult). Cred că în mai puțin de 15 minute eram deja la pod. Motociclistul meu m-a lăsat pe partea cealaltă a podului, urmând să mă ia la întoarcere de pe partea dinspre Santa Fe.
Podul este inclus pe lista tentativă a siturilor UNESCO, dat fiind că la inaugurarea sa, în anul 1895, era unul dintre cele mai lungi poduri suspendate din lume și cel mai lung din America de Sud, cu asemănări structurale cu Podul Brooklyn la care a lucrat același inginer. Deși inițial a fost deschis doar pentru traficul pietonal, după mai multe restaurări, există acum o secțiune centrală pentru vehicule ușoare și secțiuni pietonale pe ambele părți. Interesant este că la capătul podului este un paznic, care are rolul de a reglementa circulația, astfel încât să nu se intersecteze mașini care vin din direcții diferite. Din același motiv, podul este închis circulației auto pe timp de noapte.
După vizita podului, m-am întors în Santa Fe de Antioquia, unde am făcut o plimbare prin centrul orașului. Deși nu este la fel de spectaculos ca Guatape și Santa Fe merită dedicată măcar o oră, ceea ce am făcut și eu.
Am pornit înapoi spre Medellin cu prima cursă care pleca, de data aceasta un minibus de vreo 15 – 20 locuri, prețul fiind și puțin mai mare (cca 11000 pesos).
Leave a Reply