Aflat într-o expediție speologică în Parcul Natural Regional Vercors, am avut ocazia de a face o scurtă escală în Pont-en-Royans. Recunoscută inițial ca trecătoare datorită podului care făcea legătura între Vercors și zona exterioară prin Cheile Bourne, aceasta trecătoare a fost lărgită de-a lungul timpului, devenind totodată și o zonă locuită. Istoria sa face referire și la trei castele (cetăți) existente aici. Primul castel fiind similar vechiului oraș fortificat, al doilea fiind reprezentat de ruinele de pe munte, iar cel de-al treilea, construit în sec. XVII-XVIII-lea și distrus în 1945 într-un bombardament din timpul războiului, fiind în prezent amenajat ca și colegiu. De fapt zona a fost una din centrele mișcării de rezistență ale francezilor în timpul celui de-al doilea Război Mondial, iar francezii nu se sfiesc să se mândrească cu acest lucru, deși, în opinia mea, au pierdut războiul înainte sa înceapă.
Dincolo de aceste lucruri se pare ca în secolul al XIX-lea, pe vremea lui Napoleon al III-lea, aceasta localitatea a fost cunoscută mai bine decât orașul Valencia, din apropiere. Datorită caselor și a drumurilor săpate în stânca de origine carstică, faima localității a trecut de granițele Franței. Totodată, Pont-en-Royans a fost unul din primele trei orașe electrificate ale Franței.
În prezent, Pont-en-Royans este recunoscut ca un sat mic, cu arhitectura medievală specifică sec. al XVI-lea, faimos pentru casele sale colorate și suspendate. Printre atracțiile localității se numără Muzeul Apei (care dispune și de un bar unde se pot gusta, dacă ți-e sete, vreo 900 din apele îmbuteliate din lume), Peștera Choranche, cascada Gournier sau drumul de legătura intre Pont-en-Royans si Villard de Lans prin Cheile Bourne.
Leave a Reply