Peștera Vjetrenica

Ultimul obiectiv propuns în vacanța din Bosnia și Herțegovina a fost Peștera Vjetrenica. Știam că peștera are un program de vizitare strict, așa că am plecat de la Mostar într-o cursă contra cronometru pentru a avea timp să facem și o oprire pentru cumpărături, dar și să ajungem la timp pentru vizita de la ora 11.00.

Peștera este situată în bazinul Popovo Polje, din zona sud-estul Bosniei, aproape de granița cu Croația. Peștera Vjetrenica (în traducere Peștera Vântului) este dezvoltată pe o lungime de peste 7 km și este cea mai mare peșteră din Bosnia și Herțegovina și una dintre cele mai importante peșteri din Alpii Dinarici.

În galeriile peșterii au fost descoperite fosile de urși de peșteră și leopardi antici, dar și desene rupestre cu o vechime de circa 10.000 de ani. În prezent în specia fanion este o specie endemică de amfibieni, care are o culoare albă, lipsită de pigment și fără ochi și care trăiește în micile lacuri din interiorul peșterii. Alături de acesta și zona înconjurătoare este și ea bogată în biodiversitate, toate aceste informații găsindu-se pe panourile informative de la intrare. Toate aceste caracteristici au condus la propunerea peșterii pe lista provizoie a siturilor UNESCO, dar nu este avansată o dată când se va transmite și dosarul de nominalizare.

Înainte de vizită am primit echipament de vizitare, care a constat din căști cu lumină, salopetă și cizme. Traseul de vizitare este bine amenajat și cuprinde o secțiune destul de importantă din galeria principală. Ghidul care însoțește fiecare grup de turiști face opriri la fiecare formațiune mai interesantă și prezintă câte o poveste. Cea mai interesantă a fost cea despre specia endemică, cât ne-a povestit cât de important este să o protejăm să nu o fotografiem că este afectată de lumină, dar la punctul terminus al vizitei noastre, într-o zonă de mici lacuri (guru), avea un examplar pus deoparte special pentru a fi arătat turiștilor.

După vizită am făcut un scurt popas pentru masa de pânz la singurul restaurant din zonă, situat la circa 100 m de intrarea în peșteră după care am trecut în Croația pe la punctul de frontieră Orahov situat într-o zonă aproape neumblată, punct de trecere a frontierei care este destinat cu precădere localnicilor, așa că noi am părut puțin suspecți.