În ultima petrecută în George Town, am ales să ne lăsăm bagajele la recepția hotelului am pornit să vizitam templul Keh Lok Si. Templul este cel mai mare din Penang și se pare din toata Malaiezia.
Deși era destul de dimineață și totul părea aproape pustiu, când am ajuns la pagoda principala tocmai se încheiase o slujbă și cred că erau sute de oameni care mișunau care încotro. Ne-a fost destul de greu să și facem câteva poze din cauza meselor aranjate în toata încăperea. Este pentru prima dată când am văzut mese la care să stea credincioșii într-un templu budist. De obicei aceștia stau pe jos, eventual pe niște perne speciale de rugăciune. De fapt nici aici nu existau scaune, ci doar acele perne așezate în spatele meselor.
După pagoda principală ne-am îndreptat spre partea superioară a templului, unde este o statuie imensă a lui Budda, care se vede de la mare distanță. O alta noutate a fost ca se poate urca la statuie cu ajutorul unui funicular, lucru pe care l-am făcut și noi (contra cost desigur).
Statuia lui Budda este destul de mare și partea interesantă este că este amplasata într-un fel de foișor. Cu alte cuvinte masivitatea statuii, care îl înfățișează pe Budda în picioare, este accentuată de coloanele foișorului.
Când ne-am întors în centrul vechi era trecut bine de prânz, așa ca ne-am început vizita cu masa de prânz. Deși este un oraș foarte turistic, nu este foarte bine dotat cu de toate, adică cu restaurante de tot felul, plasate peste tot. Noi ne-am oprit la unul din primele restaurante ieșite în cale în centrul vechi, un restaurant chinezesc și am comandat câte o porție de noodles cu pui: Valentina una normală, eu una picantă. Vreau să spun că a fost cea mai picantă mâncare pe care am mâncat-o vreodată. Am stat mai mult cu gura în apă, decât mestecând noodles. Am increat în zadar să-i amestec cu orez că n-a ținut manevra. Nici după ce am mâncat niște fructe nu a trecut senzația de picant.
După masă ne-am început vizita. În centrul vechi din George Town, pe lângă străzile înguste, pe care se găsesc case care au aparținut diferitelor culturi (chinezești, indiene, englezești) sunt câteva temple și case “boierești” (mansion) care pot fi vizitate.
Noi cred că am vizitat cam toate templele chinezești și indiene. În ceea ce privește casele, prima a fost una în care cică ar fi stat Sun Yat Sen, primul președinte chinez, înainte de comuniști și după abolirea monarhiei. Se pare că el venea prin zonă să-și finanțeze partidul și revolta împotriva monarhiei.
Un alt mansion vizitat a fost Peranakan. Acesta este destul de mare adăpostind peste 1000 de obiecte de colecție dar și o colecție de bijuterii.
Aici ne-a prins și ora 5 pm, adică ora la care se închid majoritatea obiectivelor vizitabile, așa că ceea ce ne-a rămas a fost fortul Cornwallis, construit acum vreo 200 și ceva de ani de englezi când au ajuns în Penang. Ulterior a fost folosit și de japonezi în timpul celui de-al doilea război mondial.
După fort ne-am întors la hotel, am făcut câte un dus (avantajele hotelurilor cu baie comună) și am pornit spre feribot, să trecem in Buttleword, nu înainte de a face o escala la masă, de data aceasta nepicantă.
Leave a Reply