Am vizitat Parisul cu mai multe ocazii, deși nu spune că a fost vreodată preferatul meu. Cu toate acestea Parisul rămâne una dintre cele mai importante atracții turistice din întreaga lume, pe care foarte mulți ar dori să-l viziteze.
Pentru cea mai recentă vizită am ales o plimbare de seară de-a lungul Senei, urmată de o continuare a plimbării în ziua următoare. Mi-am început plimbarea de seară în zona Trocadero, una dintre principale zone din care se poate vedea Turnul Eiffel. Față de ultima mea vizită în zonă, în prezent sunt niște lucrări, ceea ce limitează puțin spațiul, iar impresia generală este că aglomerația este puțin mai mare, chiar și în extrasezon.
Am pornit mai departe și următoarea escală am făcut-o la Pont de l’Alma. Surpriza a fost să descopăr monumentul Flamme de la Liberté, o replică a flăcării de pe Statuia Libertății din New York, care a fost oferită în dar orașului, în 1987, de ziarul american International Herald Tribune. Fiind amplasată în apropiere de pasajul în care a murit Lady Diana, senzația a fost că este un monument dedicat acesteia, senzație accentuată de florile și pozele cu Diana, îngrădite la baza monumentului. Între timp s-au aprins și liminile la Turnul Eiffel, chiar dacă nu era pe deplin noapte.
Mi-am continuat drumul, iar următoarea oprire am făcut-o la Podul Alexandrul al III-lea (Pont Alexandre III). În opinia mea, acesta este cel mai frumos pod din Paris. Podul a fost construit între 1896 și 1900, în stil Beaux-Arts și abundă în ornamente de tot felul.
După ce am aruncat o privire de departe către Hôtel des Invalides, mi-am continuat plimbarea trecând pe lângă Muzeul Orsay, până în fața Muzeului Luvru, unde mi-am încheiat scurta mea vizită de seară.
În cea de-a doua zi mi-am continuat plimbarea pornind din zona Petit Palais, plin de schele și dificil de fotografiat și mergând spre Place de la Concorde, în mijocul căreia tronează Obeliscul, adus de la Luxor din Egipt.
Am plecat mai departe spre Biserica Madeleine, și ea aflată în reparații, de unde m-am îndreptat spre Academia de Muzică și apoi spre Place Vendôme, moment în care a început să plouă, dar nu foarte tare și nu pentru mult timp.
Din Place Vendôme m-am îndreptat spre Grădinile Tuileries (Jardin des Tuileries). Aceasta a fost amenajată în 1564, când a început și construcția Palatului Tuileries, din dorința Caterinei de Medici. Am traversat parcul de-a lungul și l-am părăsit ieșind pe sub Arcul de Triumf al Caruselului (Arc de Triomphe du Carrousel), ajungând în fața Muzeului Luvru, în locul în care m-am încheiat vizita în seara precedentă.
După o scură escală în fața Piramidei de la Luvru, mi-am continuat plimbarea de-a lungul Muzeului Luvru, pe Rue de Rivoli, făcând ultima escală la Biserica Saint-Germain-l’Auxerrois, construită în secolul al XIII-lea și care a suferit modificări majore în secolele al XV-lea și al XVI-lea. Din 1608 și până în 1806, Biserica Saint-Germain-l’Auxerrois a fost biserica parohială pentru locuitorii Palatului, iar după incendiul din 2019, care a afectat grav Catedrala Notre Dame de Paris, slujbele regulate ale catedralei s-au mutat aici.
Fără doar și poate Parisul oferă mult mai multe obiective de vizitat, iar traseul meu este doar ceea ce se poate face în vreo 2-3 ore (cumulate), de plimbare ușoară și fără intenția de a vizita vreun muzeu.
[Vizitat în 15-16.09.2022]
Leave a Reply