Parcul Național Pilanesberg

Parcul Național Pilanesberg a fost primul parc național pe care l-am vizitat în Africa. Parcul este situat la circa 130 km de Pretoria și circa 180 km de Johannesburg și Sandton (orașul satelit dintre Pretoria și Johannesburg, unde am fost cazat) și se ajunge acolo în aproape 3 ore. În plus, parcul este amplasat într-o zonă lipsită de malarie, ceea ce-l face mult mai atractiv comparativ cu alte parcuri naționale din Africa.

Cu o suprafață de 55.000 ha, Parcul Național Pilanesberg este cel de-al patrulea parc național ca mărime din Africa de Sud. Cu toate acestea parcul este administrat de Consiliul Parcurilor din Nord-Vest, nu de guvernul național, fapt pentru care nu este considerat, în mod oficial, un parc național, ci mai degrabă o rezervație pentru vânătoare (game reserve).

Parcul Național Pilanesberg  a fost înființat în 1979 în cadrul unui proiect cunoscut sub numele de ”Operațiunea Gensis”, conceput pentru a crește populația de faună din zonă. În cadrul proiectului s-au protejat 50.000 de hectare de teren, în zona unui crater vulcanic format în urma unei erupții care avut loc acum 1300 de milioane de ani. În cadrul proiectului s-au instalat și 110 km de garduri și s-au amenajat 188 km de drumuri. Proiectul a fost continuat în anii următori, prin introducerea unui număr semnificativ de animale (circa 6000), extinderea suprafeței protejate la 55.000 ha și a rețelei de drumuri, aceasta ajungând ca circa 200 km. În prezent, Pilanesberg găzduiește cel puțin 86 de specii de animale, cu o populație estimată la circa 7000 exemplare și circa 360 de specii de păsări.

Principala atracție a parcului este reprezentate de Big Five, specii pe care am avut șansa să le văd și eu în excursia de o zi făcută aici. Unele dintre cele mai frumoase peisaje din întregul parc, dar și concentrare de animale, pot fi văzute în  regiunea Mankwe Dam. Barajul este cel mai mare corp de apă din parc și atrage o mare varietate de animale. Foarte interesantă a fost o turmă de elefanți care se scălda în apele lacului și noroiul de lângă acesta. Mult mai dificil ne-a fost să vedem un ghepard, care își urcase antilopa proaspăt vânată într-un pom și se ascundea de noi printre crengi. De la distanță am reușit să vedem și 2 rinoceri, unul alb și altul negru, așa cum ne-a spus ghidul. Cât despre lei, am văzut o familie mică, dormind departe de drum.

Sub aspect logistic, parcul beneficiază de niște complexe turistice (lodge), unde sunt oferite informații despre parc și unde se poate servi și masa. Foarte interesantă a fost întoarcerea, autocarul nostru beneficiind pe prima parte, de escorta poliției din regiunea respectivă, fără ca noi să fim avizați în prealabil.

[Vizitat în 30.09.2016]

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*