În scurta vizită petrecută în Thailanda am reușit să ne facem puțin timp pentru vizitarea Parcului Național Mu Ko Chang. Parcul este situat pe o insulă din partea estică a Golfului Thailandei, la vreo 350 km de Bangkok. Parcul Național Mu Koh Chang este o arie protejată marină constituită în 1982 în special pentru protecția recifilor. Parcul include 52 de insuliție, dintre care Koh Chang este cea mai mare. Și totodată singura insulă din Thailanda unde încă mai există păduri tropicale la altitudine.
Ca să ajungem acolo am mers la autogara Ekkamai situată nu prea departe de hotelul nostru și pe care o știam de când am mers la Pattaya. La casa de bilete, mai multe fete drăguțe aproape că s-au aruncat pe geamul ghișeelor în car elucrau să ne vândă bilete. După scurte negocieri am reușit să cumpărăm bilete pentru autobuzul de la ora 23.30, iar în afară de oră am înțeles de pe bilet că suntem în anul 2547.
Pe la 4-5 dimineața am ajuns în Trat, de unde am luat un fel de taxi (un papuc cu băncuțe în spate unde ne-am înghesuit mai mulți turiști), care ne-a lăsat la debarcaderul pentru feribotul care mergea pe Koh Chang. Când am ajus acolo era încă întuneric, iar Peter a început să citească despre insulă dintr-un Lonely Planet în maghiară, accentuând pasajele despre malarie, moment în care atât el, cât și Iurie au descoperit instantaneu că zona este plină de țânțari.
După vreo oră de așteptare, din întuneric s-a aproiat de țărm o barcă de agrement probabil cu băcuțe care însumau vreo 20-30 de locuri. Fără să se aprindă vreo lumină, toți cei care așteptam am fost îmbarcați pe respectivul feribot, care imediat a ieșit în larg. La vreo 100 m de țărm sau poate ceva mai mult, au aprins și lumina, fără ca nimeni să înțeleagă de ce a trebuit ca acostarea la țărm și îmbarcarea să se facă în beznă. Traversarea n-a durat foarte mult, însă când am acostat pe insulă, deja se luminase de ziuă.
În port erau mai multe taxiuri dornice să ducă turiștii către hotelurile de pe insulă, însă dorința lui Peter a fost să facă poze, așa că am pornit pe jos, în ciuda faptului că mergeam pe partea vestică a insulei, unde lumina nu era tocmai bună. Relaxați și fără să ne grăbim am pornit spre zona de vest a insulei, ajungând acolo în mai bine de vreo 2 ore. Următorul obiectiv al zilei a fost să ne căutăm cazare, iar după câteva încercări am reușit să găsim o cameră cu trei locuri la o vilă deținută de niște germani, dar care nu veneau acolo decât în vacanță. Restul zilei l-am petrecut explorând împrejurimile și făcând planuri pentru cea de-a doua zi.
Părerile au fost împărțite, eu am vrut să merg la scufundări, aceasta după ce tocmai terminasem cursul de scubadiving, deci nu prea aveam experiență, Iurie vroia să urce pe vârful Khao Salak Phet, care are 740 m altitudine destul de abrupt și înalt ținând cont de mărimea mică a insulei, în vreme ce Peter dorea cât mai multe poze făcute cu cel mai mic efort. Seara a venit destul de devreme, adică pe la 6 pm, însă de data aceasta însoțită de un zgomot intens generat de cicade.
A doua zi eu am pleca primul la scufundări. Ghidul m-a luat de la hotel și m-a dus vreo 10 km mai în sud unde m-am îmbarcat împreună cu alți vreo 4 turiști pe o barcă. Am făcut 2 scufundări în zona unui recif, iar la momentul respectiv pot spune că a fost una dintre cele mai interesante experiențe pe care le-am avut. La prânz eu am revenit la cazare și în așteptarea băieților am făcut o scurtă plimbare la pas prin zonă, admirând pe de o parte pesiajul oferit de pădurea tropicală, iar pe de altă parte marea. Am fost chiar și la un masaj, unde o bătrânică mi-a descoperit unele locuri despre care nici nu știam că le am.
Între timp Iurie a renunțat la ideea de a escalada muntele și împreună cu Peter au închiriat o mașină cu care au înconjurat insula, în căutarea celor mai bune lucruri de fotografiat. Cea mai importantă poveste au avut-o de la un centru de elefanți, câd unul dintre ei a dat cu spatele și era să-l calce pe Peter. Eu nu știu ce căuta așa aproape de elefant. Din păcate eu m-am mulțumit cu doar câteva poze făcute în prima zi.
Spre seară am ieșit cu Iurie și am descoperit un festival local pe plajă. Cel mai impresionant lucru a fost însă lansarea pe apă a unor aranjamente florale în suport de bambus și cu lmânări. A fost impresionant, mai ales că cerul era cam înnorat, iar contrastul era suficient de mare.
Noptea a fost un chin pentru Iurie, care a aflat de la gazde că a doua zi vine taifunul și era speriat că nu va mai circula feribotul a doua zi. Până la urmă totul a fost perfect, iar până la feribot am luat un taxi, feribotul a fost unul mare, inclusiv pentru mașini, iarcei vreo 40 km până la Trat i-am făcut în bena unei mașini. Am plecat din Trat cu un autobuz care a plecat la ora 8 am, iar în Bangkok am mai avut timp și de o tură prin bazar, îaninte de zborul de seara spre Europa.
[Vizitat în 26-27.11.2004]
Leave a Reply