Parcul Național Khao Yai a fost primul meu parc național vizitat în afara Europei. Am ajuns aici în cadrul unei excursii orrganizate pentru delegații din Europa prezenți la Congresul IUCN din Bangkok din 2004.
Parcul Național Khao Yai este situat relativ aproape de Bangkok, principalul punct de acces fiind la circa 180 km de capitală. Parcul a fost înființat în 1962, fiind primul parc național din Thailanda. Suprafața sa este de 213.800 ha și cuprinde, în mare parte, păduri tropicale și pășuni. Altitudinea medie este cuprinsă între 400 și 1.000 m, însă altitudinea maximă este de 1.351 m (vârful Khao Rom).
Împreună cu Parcul Național Pang Sida, Parcul Național Thap Lan, Parcul Național Ta Phraya și Sanctuarul pentru viață sălbatică Dong Yai, Parcul Național Khao Yai a fost inclus în anul 2005 (anul următor vizitei mele acolo), în lista siturilor patrimoniului mondial UNESCO, pentru mai multe specii protejate, printre care elefantul asiatic, tigrul, crocodilul siamez, etc.
Prima oprire am făcut-o la centrul de vizitare Nakhon Ratchasima, unde ni s-au prezentat o mulțime de informații despre parc, precum și riscurile vizitării parcului, mai ales în sezonul ploios, așa că foarte mulți ne-am cumpărat un fel de parazăpezi de pânză, împotriva lipitorilor.
De aici am plecat spre facilitate de pază, situată la o altitudine ceva mai mare, de unde am putut vedea mai bine parcul. Aici am aflat și faptul că odată cu crearea parcului, satele din interiorul acestuia au fost strămutate în afara limitelor parcului. În plus, pe zidurile clădirii de aici, am avut ocazia să vedem primii fluturi locali, de dimensiuni impresionante.
Ne-am continuat excursia către punctul de belvedere Pha dew dai. Aici am putut observa cel mai bine o pădure tropicală, dar și primul tucan, care zbura în apropiere.
După punctul de belvedere am pornit spre cascada Heo swat, Parcul Național Khao Yai fiind recunoscut printr-un număr destul de mare de cascade, care deși nu sunt extrem de mari, sunt spectaculoase. Probabil că în sezonul ploios sunt mult mai mari.
Seara ne-am petrecut-o la o recepție în aer liber, organizată în zona de camping, unde am experimentat niște fructe locale, necunoscute pentru noi la momentul acela. Tot aici am avut parte și de un moment artistic, la care ne-a fost imposibil să distingem care dintre dansatori sunt fete și care băieți.
[Vizitat în 16.11.2004]
Leave a Reply