Pamukkale

Am ajuns în Pamukale pe la ora prânzului. După ce ne-am cazat la Hotelul Dolphin Yunus și am servit masa de prânz, patronul hotelului ne-a dus cu mașina până la intrarea sudică a sitului arheologic Hierapolis. Zona este inclusă în Parcul Național Pamukale, care include și zona Munților Cokelez, unde se remarcă vârfurile Babadağ (2308 m) și Honaz (2571 m).

Hierapolis – Pamukkale este inclus în lista siturilor mixte ale patrimoniului modial UNESCO încă din 1988. Se crede că Hierapolis (orașul sacru) a fost fondat de zeul Apollo și a devenit faimos prin izvoarele termale existente aici. În fapt dovezile arheologice au evidențiat faptul că dinastia de Attalids, regii din Pergamon, au fondat ștrandul termal de Hierapolis, în secolul al II-lea BC. În prezent aici se pot vedea ruinele băilor, templelor, un arc monumental, un necropole și un teatru. După mutarea capitalei imperiului roman la Constantinopole și trecerea la ortodoxie, Hierapolis a devenit episcopie. Era o clădură de te topeai, așa că după intrarea în complex și vizitarea ruinelor din zonă, ne-am îndreptat spre mijlocul complexului care părea o oază de verdeață ce cuprinde palmieri, leandri, pini și chiparoși.

În acest loc, amplasat chiar lângă Templul lui Apollo, s-a dezvoltat un complex turistic, Pamukkale Antique Pool (Piscina antică de la Pamukkale), binevenit celor care vizitează situl arheologic și doresc să se adăpostească puțin de arșița de afară.

Atracția majoră din complexul turistic este dată de Piscina Cleopatrei. Pe vremuri, aici exista o stradă principală din Herapolis, însă după un cutremur aceasta a fost inundată de apă termală carbogazoasă și folosită mai apoi ca spa.

În prezent piscina s-a modernizat și trasformat într-un fel de ștrand termal în mijlocul unui sit arheologic. Accesul în bazin se face contra cost (32 TL), existând și un vestiar în care să-ți lași hainele (5 TL). De jur împrejur sunt terase și magazine de suveniruri.

Deși temperatura de afară era una caniculară, temperatura apei este una plăcută, confortabilă, nefiind fierbinte. Piscina are adâncimi diferite, în funcție și de coloanele căzute aici. În cele mai multe locuri, se poate ajunge cu picioarele fundul bazinului sau se poate sări peste coloane și alte pietre antice. Oricum senzația generală este destul de ciudată, dar și plăcută și anume să înoți printre ruinele unui oraș antic.

După o oarecare răcorire în apa termală din piscină, a pornit mai departe să vedem celebrele bazinele de culoarea laptelui, motivul principal pentru care am ajuns aici. Așa că în ciuda căldurii caniculare am petrecut destul timp admirând bazinele de apă acoperite de travertin, a căror culoare albă te poate orbi ușor dacă nu ai ochelari de soare. Până și numele de Pamukale (Castel de bumbac) sugerează albul. Fiind destul de preocupați cu bagajele (inclusiv căruciorul), se pare că n-am fost remarcat faptul că bazinele din zona turistică sunt construite artificial, cu scopul de a reduce impactul turiștilor asupra bazinelor naturale. Bazinele naturale se pot vedea în vecinătatea traseului turistic.

[Vizitat în 13.08.2012]