Orașul antic Dara

Una dintre atracțiile turistice pe care le-am vizitat în sud-estul Turciei a fost Orașul antic Dara, situat la circa 30 km sud de Mardin și la vreo 40 km nord vest de Nusaybin, localitate situată pe granița cu Siria.

Orașul Dara a fost întemeiat în anul 505, de către Anastasius (491-518), împăratul Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin), ca oraș garnizoană, construit pentru a proteja granița de est a Imperiului Roman de Răsărit împotriva sasanizilor. Deși împăratul Anastasius a onorat orașul numindu-l după el însuși și făcând din acesta centrul administrativ al regiunii Mesopotamiane, oamenii din regiune nu au uitat niciodată numele Dara și au păstrat acest nume în viață până astăzi.

Dara a intrat sub stăpânirea Imperiului Sasanid între anii 573-591 și 606-620, însă a revenit sub stăpânirea Imperiului Roman de Răsărit între 620 și 639. În anul 640, Dara și cea mai mare parte a Mesopotamiei de Nord au intrat sub stăpânire arabă, reintrând din nou sub stăpânirea Imperiului Roman de Răsărit în secolul al X-lea. În cele din urmă orașul fost distrus între 1251 și 1259 de ilkhanizi, fiind ulterior abandonat și transformat într-o mică așezare în secolul al XIV-lea.

Cu câțiva kilometrii înainte să ajung la situl propriu-zis indicat pe GPS, pe partea stângă a drumului au început să se vadă mai multe locuințe săpate în stâncă. Am oprit mașina și cred că aș fi pierdut liniștit o zi întreagă doar aici, ca să explorez aceste locuințe, înainte de a ajunge la secțiunea principală. Potențialul este imens, iar cartarea și punerea în valoare ar putea dura ani buni. Deși am mai văzut astfel de orașe săpate în stâncă (în Khndzoresk din Armenia, sau în Rezervația Biosferei Dana din Iordania), nu se compară cu ce este aici.

 

Prima escală am făcut-o la Necropolă, unul dintre cele mai impresionate zone din Dara, unde mormintele sunt săpate în stânca de calcar. Mormintele de aici datează din secolul al VI-lea și până în secolul al XIV-lea. Cele mai impresionante morminte sunt tăiate în stâncă și sunt și cele mai vechi, fiind construite de către romanii răsăriteni care s-au întors din exil în 591, în cinstea poporului lor, care a fost ucis de sasanizi după invazia și cucerirea orașului de către aceștia. Alături de acestea, în Dara există și mormintele de tip sarcofag de piatră și cele din gropile mici din pământ, care însă datează din perioada de apus a orașului. Interesant este că multe dintre morminte au fost sculptate în conformitate cu tradiția mitraică. Mithra a fost o zeitate solară persană care a fost venerată în întregul Imperiu Roman pre-creștin. Potrivit multor istorici, mitraismul a dispărut în Anatolia odată ce romanii au adoptat în mod oficial creștinismul, însă mormintele de la Dara demonstrează că nu a fost chiar așa.

Principala atracție de aici este Galeria, o cameră uriașă tăiată în stâncă, formată din trei etaje, iar vizitatorii se pot plimba în jurul unei platforme de vizionare din sticlă pentru a o observa din toate unghiurile. În timpul săpăturilor, la nivelurile inferioare au fost descoperite o cantitate mare de oase, posibil aparținând celor care au pierit în timpul bătăliilor anterioare.

Cea de-a doua oprire am făcut-o la Cisternă (bazinul de apă), localizată în afara zidurilor orașului. Cisternele de la Dara le-au oferit romanilor răsăriteni alimentarea cu apă pe o perioadă lungă, chiar și atunci când sasanizii întrerupeau aprovizionarea din exterior. Deși la exterior pare o construcție modestă, scara care pornește de la intrare coboară destul de adânc în subteran. Aici este o încăpere masivă, în prezent acum complet uscată, care seamănă destul de mult cu faimoasa Bazilica Cisternă din Istanbul. De fapt, cisterna de la Dara a fost construită cam în același timp cu cea din Istanbul și deși nu este la fel de mare, este totuși destul de impresionantă.

Chiar lângă cisternă se află ruinele orașului antic, din care s-au păstrat destul de multe ruine. Nu departe de strada principală se află podul – cel mai bine conservat dintre cele patru construite în orașul antic Dara. Cele trei arcade ale sale au supraviețuit intacte de-a lungul secolelor, deși râul de sub el a secat de mult. Există numeroase alte structuri de piatră interesante de verificat în zonă, multe dintre ele neetichetate, printre care porțiuni de ziduri, mici secțiuni din porțile de acces, un bastion care a supraviețuit și care a fost folosit și ca moară, cel mai probabil mult după perioada de glorie a orașului.

Ultima escală din orașul antic Dara am făcut-o la Cisterna de Vest, situată lângă zidurile vestice ale orașului și care a fost construită pentru a satisface nevoile de apă ale clădirilor din împrejurimile sale imediate. Arheologii au descoperit ruinele sub o groapă de gunoi și au fost nevoiți să le curețe destul de mult înainte de a le promova turistic.

Deși orașul antic Dara nu era în programul meu inițial, escala făcută aici a reprezentat una dintre cele mai plăcute surprize pe care le-am avut în circuitul din sud-estul Turciei și recomand cu plăcere o vizită aici, chiar dacă Dara este în prezent eclipsată de Mardin și Midyat, cele mai importante orașe din zonă.

[Vizitat în 24.07.2022]

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*