Nusaybin

Orașul Nusaybin a reprezentat cel mai sudic punct al excursiei mele din sud-estul Turciei, pe care l-am inclus ca o escală între Mardin – Orașul Antic Dara – Midyat. Orașul este locuit în majoritate de etnici kurzi și este situat chiar pe granița cu Siria, iar drumul merge de-a lungul liniei de graniță, puntându-se vedea gardurile de protecție, fâșia dintre ele, dar și punctele de pază din Siria.

Intrarea în oraș a fost fără nicio problemă, în sensul că n-a existat niciun filtru de poliție sau jandarmerie, cum există prin multe alte localități din zonă. Intrarea în oraș se face pe un bulevard spațios cu palmieri pe mijloc, dând mai degrabă impresia că intri într-o stațiune de litoral, nu întrun oraș de frontieră cu Siria. Mai mult decât atât, în ciuda zvornurilor că aici ar fi mulți refugiați sirieni, eu nu a văzut așa ceva.

Obiectivul meu în Nusaybin a fost vizitarea complexului format din Moscheea Zeynel Abidin și Biserica Mor Yakup (Sfântul Iacob), situat la circa 250 de metri de granița cu Siria. Complexul a fost inclus în anul 2014 pe lista provizorie a siturilor patrimoniului mondial UNESCO, cele două obiective de cult fiind amplasate unul lângă celălalt.

Această nominalizare propusă include Complexul Moscheea Zeynel Abidin și Biserica Mor Yakup, mărturii excepționale ale coexistenței diferitelor religii timp de secole în orașul Nusaybin (vechiul Nisibis) din provincia Mardin (sud-estul Turciei). Biserica Mor Yakup este situată la doar 100 de metri est de Moscheea Zeynel Abidin, iar ambele clădiri se află la aproximativ 250 de metri până la granița cu Siria.

Prima oprire am făcut-o la Biserica Mor Yakup (Sf. Iacob) și am avut mare noroc, ajungând aici chiar în momentul în care custodele bisericii se pregătrea să o închidă. Biserica a fost contruită în secolul al IV-lea de către Iacob din Nisibis și este una dintre cele mai vechi structuri religioase din Mesopotamia superioară, la graniția dintre Imperiul Bizantin și cel Persan. De-a lungul timpului, biserica a fost extinsă, iar la începutul secolului al VI-lea aceasta fost dedicată Sfântului Iacob, noua structură rămânând intactă până la începutul secolului al VII-lea. În secolul al VIII-lea, mănăstirea a devenit un important centru religios, ea deținând și rol de patriarhie pentru regiunea Turabdin între 1364-1839. Biserica a fost activă până în Primul Război Mondial, fiind ulterior abadobnată și lăsată în paragină până în anul 1965.

Cea de-a doua oprire am făcut-o la Moscheea Zeynel Abidin, despărțită de Biserica Mor Yakup printr-un gard. Potrivit unei inscripții din interiorul moscheii, data construcției acestei datează din secolul al XII –lea (anul 1159). Complexul este format din moschee, minaret (construit în 1956), madrasă, iar în interior se regăsesc mormitele lui Zeynel Abidin, cât și ale surorii sale Sitti Zeynep, recunoscuți ca nepoți din generația a 13-a al profetului Muhammad.

După cele două obiective vizitate m-am îndreptat spre capătul străzii, unde figura un muzeu pe harta mea, însă nu am avut noroc să-l vizitez, fiind închis la ora respectivă. Clădirea, destul de interesată din punct de vedere arhitectonic, cred că este mai degrabă o universitate locală, decât un muzeu.

[Vizitat în 24.07.2022]