Nazca

Am fost fascinat de povestea liniilor de la Nazca încă din liceu, când am citit cartea lui Erich von Däniken ”Amintiri despre viitor”. Mi-am dorit mult să ajung acolo, așa că am profitat de o excursie organizată la Paracas pentru vizita Insulelor Ballestas și mi-am continuat drumul spre Nazca. În Paracas am mers la autogara Cruz del Sur situată în nordul localității și mi-am luat bilet pentru primul autobuz spre Nazca, care urma să plece pe la ora 4 și ceva (dacă nu chiar 5). Distanța este dintre Paracas și Nazca este de vreo 220 km, iar autobuzul face aproape 4 ore, așa că am ajuns la Nazca pe întuneric. În autogara de la Nazca, eram așteptat de reprezentantul micului meu hotel low cost, deși nu precizasem nici ora și nici direcția din care vin.

După ce am fost condus cu mașina la hotel (cel mai curat și plăcut hotel pe care l-am avut în Peru), omul meu a venit cu oferta de exclusii pentru a doua zi. Bineînțeles că oferta principală era zborul deasupra liniilor. Mi-a arătat o colecție de fotografii cu modelele de avioane ușoare și cu opțiunile avute: excursie într-un avion de numai 4 persoane, pentru a avea un loc mai bun și pentru care plăteam 90 $, alternativa fiind un avion mai mare, cu riscul de a nu avea loc cu vizibilitate bună, dar unde prețul era de 70 $. M-a convins destul de ușor  sau mai degrabă m-am convins singur, să optez prima variantă.

Trebuia să fiu la aeroport la ora 8 dimineața, așa că m-am trezit pe la ora 7, cu gândul să iau și micul dejun. Surpriza a fost că nu au vrut să-mi dea nimic să mănânc înainte de zbor. Probabil că au avut experiențe neplăcute.

La aeroport era ceva agitație, mai multe companii își organizau turiștii, nu mai mult de 10-15 în total, majoritatea încercând să cumpere bilete pe loc. Eu am fost repartizat la coada mea și în scurt timp am ieșit pe pistă.

În scurt timp apărut și un pilot de vreo 45 ani, însoțit de copilot, o fată de maxim 25 ani. Având un bilet de VIP, am fost repartizat pe cel mai bun loc, chiar în spatele pilotului. Avionul, Cessna 207A, avea în total 8 locuri, inclusiv cele ale echipajului, iar locul meu era într-adevăr puțin mai comod și cu vizibilitate mai bună.

Întregul zbor a durat 30 minute, iar copilotul nostru ne ținea la curent cu informațiile ”în stânga este Maimuța, în dreapta Colibri….”, avionul făcând urcușuri și coborâșuri și ocoluri ale fiecărei figuri. Unele dintre ele se văd clar, însă pentru altele trebuie să-ți stimulezi puțin imaginația, mai ales că nu se disting foarte clar. La final am trecut și pe deasupra apeductului de la Nazca, care are o vechime de circa 1500 ani, datând din epoca precolumbiană.

După zbor am primit o diplomă de participare, după care șoferul meu m-a dus la hotel pentru micul dejun. Pe drum l-am întrebat dacă poate să-mi aranjeze cu o mașină pentru o vizită la mumiile de la Nazca, așa că după micul dejun și check-out, m-a urcat într-o mașină care era gata să se dezmembreze, mândru nevoie mare că șoferul era taică-su.

Cimitirul Chauchilla, locul în care pot fi văzute mumiile, este situat la circa 30 km sud de Nazca și mi-a luat ceva mai mult de o jumătate de oră să ajungem acolo. Pentru cine a văzut filmul Indiana Jones și Regatul Craniului de Cristal, este bine de știut că unele au fost filmate aici.

Cimitirul este în aer liber și se poate cumpăra bilet la fața locului, după care vizita mumiilor înseamnă o plimbare de la un mormânt la altul. Probabil că atât clima uscată a deșertului, cât și practicile de înmormântare au contribuit la conservarea multor cadavre, unele arătând chiar bine. Plimbarea printre morminte m-a distrat, însă fără ghid și ținând cont de dimensiunile mici totuși ale sitului, în mai puțin de o oră eram deja în mașină pe drumul de întoarcere.

Am ajuns la timp în Nazca pentru aprinde primul autobuz spre Lima. Distanța între Nazca și Lima este de 450 km, iar autobuzul face 7 ore, așa că  m-am bucurat să prind plec la ora prânzului. În orice caz, în numai o jumătate de zi, am reușit să vizitez mai mult decât mi-am propus inițial, deși la Nazca mai sunt și alte obiective de vizitat, printre care o piramidă descoperită recent, pe care le-am lăsat pentru o altă ocazie (sper să mai existe una).