Când am pornit din Cusco eram nerăbdător să ajung cât mai repede la Pisac, prima destinație incașă din scurta escală în Valea Sacră, însă ghidul meu a binevoit să ia el inițiativa și să facă o escală la Muzeul Awanacancha.
Awanacancha este de fapt un proiect privat inițiat de 14 comunități locale autohtone, care au ca principală activitate țesutul. În cadrul acestui centru se încearcă pe de o parte păstrarea tradiției andine, iar pe de altă parte susținerea economică a comunităților autohtone. Bineințeles că țesăturile tradiționale se fac din blană speciilor locale de lamă.
De fapt ghidul ne-a prezentat muzeul ca fiind muzeul lamei. Deși, aveam ceva idee despre aceste specii, nu știam însă foarte multe pentru că nu m-a interesat într-un mod deosebit. De fapt în Peru există 3 specii native care fac parte din familia cămilelor (nu s-ar zice): lama, alpaca și vicunia.
Informațiile prezentate aici a făcut însă mult mai clară distincția. Astfel, lama a fost folosită dintotdeauna pentru diferite activități, adică a fost pusă la muncă. Alpaca este recunoscută pentru lâna și carnea extrem de delicioasă și fragedă. Cea de-a treia specie, vicunia, este crescută doar pentru lână, fiind totodată cunoscută pentru finețea și calitatea blănii sale și este apreciată în industia modei din toată lumea.
Expoziția nu este foarte mare cu câteva panouri și exponate puse într-o colibă și mai multe băncuțe cu alte exponate (printre care mai multe specii de porunb și cartof necunoscute în Europa) aranjate afară.
Mai erau și niște localnice care făceau niște demonstrații de activități locale, bineînțeles cu scopul de a determina vizitatorii să cumpere vreun suvenir, însă nici eu și nici americancele cu care eram nu am cumpărat nimic. Cu toate că este o experiență inedită, recomand o escală aici doar în condițiile în care aveți timp suficient la dispoziție, exact ceea ce eu nu aveam.
Leave a Reply