Modolo

În mod normal n-aș fi ajuns în Modolo, însă a fost cea mai bună soluție pentru ultima noapte petrecută în Sardinia. După ultima escală făcută în Fluminimaggiore, am pornit spre Modolo, unde am ajuns când afară era deja noapte. GPS-ul ne-a condus spre centrul vechi al localității, în zona în care aveam cazarea, însă la un moment dat ne-am lovit de străzi blocate fără posibilitatea de a mai avansa. Am decis să merg pe jos, pe traseul pe unde trebuie să merg cu mașina, plin de pietoni, cu mese pe stradă și tot felul de aranjamente de sărbătoare. În cele din urmă am găsit și casa, iar după un ”dialog” în gol cu proprietarul, acesta s-a urcat în mașină și am ocolit aproape tot orașul, ca să ne ”recupereze” și să ne aducă la cazare pe un drum numai de el știut. A fost aproape imposibil de ieșit din blocajul de pe străzi, dar într-un final am reușit.

După ce ne-am cazat, proprietarul ne-a spus, tot în italiană, că este un festival în oraș și să mergem și noi să ”mâncăm gratis”. Am pornit spre oraș și ne-a oprit la prima ”magazie” deschisă. Spre dezamăgirea noastră, ar fi fost de băut, însă nu aveam cu ce. Toți localnicii purtau agățate de gât niște ceșcuțe, care erau umplute regulat de la niște butoaie. Într-un final am reușit și noi să căpătăm niște pahare de unică folosință și ceva mâncare, așa că am intrat în rândul lumii.

Totuși, despre ce era vorba. Se pare că noi am ajuns în Modolo chiar în seara unui festival al vinului, organizat de asociațiile de producători din localitate. Localitatea Modolo, care are mai puțin de 200 de locuitori, este localizată într-o zonă importantă din punct de vedere al podgoriilor, iar odată pe an organizează un festival al vinului, în care principalii producători își promovează vinurile. Nu mi-a dat impresia că ar fi un festival cu foarte mulți turiști veniți din afară, mai ales datorită faptului că impresia a fost că toată lumea se cunoaște cu toată lumea, mai puțin noi. Din păcate nu am și fotografii de la festival.

A doua zi am decis să mai facem o plimbare prin sătuc înainte să plecăm mai departe. Micul sat, care datează din jurul secolului al III-lea î.e.n., din perioada punică, este amplasat pe un deal care domină împrejurimile, fiind înconjurat atât de podgorii, cât și de niște livezi de măslini și vișini.

Principalul obiect din sat este biserica parohială Apostolul Sf. Andrei, care datează din Evul Mediu timpuriu (secolul VII), fiind fondată de călugării bizantini care au evanghelizat teritoriul. Din păcate era închisă și nu am vizitat-o, așa că ne-am limitat la o scurtă plimbare pe străzile înguste și admirând fațadele clădirilor vechi de aici. Nu știu dacă localitatea merită să fie inclusă pe lista unor obiective de vacanță (dacă nu este în perioada de festival), însă dacă cineva ajunge prin zonă o recomand cu plăcere.

[Vizitat în 29-30.04.2017]