Medellín

Am ajuns la Medellín cu totul neașteptat și un pic nepregătit. Primul contact cu orașul a fost de fapt în aeroportul José María Córdova, unde am aterizat pe la miezul nopții venind de la Amsterdam via Panama. La ora la care am aterizat nu circula decât un autobuz spre un cartier despre care știam sigur că nu este în zona hotelului meu, așa că am optat pentru taxi. Mare atenție fiindcă există taxiuri legale, care oferă și chitanță, dar și alte ”taxiuri”, care te duce practic ilegal. Aeroportul este la circa 20 km de Medellín, iar drumul este plin de serpentine, toată zona fiind una muntoasă. Bineînțeles că după miezul nopții n-am văzut nimic pe drum.

Hotelul ales a fost în cartierul Poblado, iar la ora unu noaptea când am ajuns, deși ploua, am înțeles încă imediat că aici distracția este pe primul plan. Practic, prima impresie a fost că am aterizat într-un club, impresie care nu s-a schimbat până la plecarea de la Medellín. Bineînțeles că hotelul era în mijlocul clubului, iar pereții subțiri ai hotelului nu a atenuat în niciun fel zgomotul muzicii și al străzii.

În zilele următoare am avut ocazia să explorez mai bine cartierul Poblado. Dacă dimineața este un cartier animat mai degrabă de viața cotidiană specifică oricărui oraș mare, seara se transformă într-una dintre cele mai animate zone turistice pe care le-am vizitat. Cartierul este plin de oportunități pentru turiști, cu restaurante de tot felul, mai exclusiviste sau mai puțin, hoteluri pentru toate buzunarele și plin de turiști veniți din toate colțurile lumii. Nu sunt convins că toți turiștii călătoresc la Medellín pentru distracție, muzică și mâncare, însă în mod cert perioada neagră de pe vremea lui Pablo Escobar, care a făcut orașul celebru, pare de mult apusă.

În perioada petrecută la Medellín am făcut mai multe drumuri între hotelul meu, situat pe Calle 10 și hotelul InterContinental Medellín, situat pe Calle 16. În afara faptului că drumul urcă destul de mult, iar pentru cei 1,6 km trebuie să faci un efort destul de mare, nu pot să nu remarc faptul că imediat ce se iese din ”zona de club” se ajunge într-o zonă rezidențială, cu case și vile mult mai grozave decaât ceea ce am văzut pe la noi. Tot în această zonă se găsesm mai multe restaurante de lux, cu specific diferit. M-am oprit și eu la unul dintre ele, despre care am înțeles că are cele mai bune coaste la grătar și nu m-am înșelat.

O altă zonă pe care am vizitat-o a fost centrul orașului, pe care am vizitat-o în umtima după amiază petrecută la Medellín. Aici mi-am început vizita în zona catedralei. Catedrala Metropolitană din Medellín este o clădire destul de mare, din cărămidă roșie, situată în fața parcului Bolivar. Am văzut destule catedrale prin Europa, așa că aceasta nu m-a impresionat în niciun fel.

La mai puțin de 1 km de catedrală se găsește Piața Botero. Piața este destul de mare, iar atracția sa principală este dată de cele 23 de sculpturi ale artistului columbian Fernando Botero, care le-a donat municipalității. În plus zona este destul de animată, dar într-un fel destul de diferit față de Poblado. Tot aici se află și Muzeul Regiunii Antioquia, însă nu am avut suficient timp să-l vizitez.

Ce se poate vizita în zona Medellín:
El Peñón de Guatapé. La o distață de circa 2 ore de Medellín se poate vizita El Peñón de Guatapé și orășelul Guatapé, deosebit de pitorești și care nu trebuie ratate (vezi aici).

Puente de Occidente. Acesta este situat în apropiere de Santa Fe de Antioquia, la circa 50 km de Medellín și poate fi vizitat într-o jumătate de zi (vezi aici).

Parcul Arvi (Parque Arvi). Este situat la marginea orașului Medellín și se ajunge cu metroul și telegondola (vezi aici).

Circuite tematice Pablo Escobar. Există mai nulte agenții turistice care oferă circuite tematice cu vizitarea mai multor obiective care l-au avut în trecut în prim plan pe celebrul traficant. Din păcate eu n-am avut nici timp și nici curiozitatea pentru aceste circuite, însă am reușit să vizită scurtă la Casa (memorială) Pablo și Roberto Escobar, situată la distață de mers pe jos din zona centrală Poblado (muzeu despre care am aflat după o jumătate de an că a fost închis fiindcă funcționa ilegal !!!).

Cazare. Eu m-am cazat la un mic hotel Hostel Relax 10, pe Calle 10, în inima petrecerii. Hotelul, deținut de un oladez cu care am stat vreo 2 seri la povești, este unul destul de modest și cu pereții atât de subțiri, încât se aude tot de afară. Rămâne însă o opțiune bună pentru un buget redus.

Cafeaua. Cred că este un mit să asociezi Columbia cu o cafea bună. Adevărul este că în Columbia am băut printre cele mai proaste cafele, lucru pe care îl afirm fără să fiu mare consumator de cafea. Realitatea este că deși Columbia este un mare producător de cafea, cafeaua bună se duce aproape în totalitate la export, în vreme ce pe piața internă se folosește, aproape exclusiv, o cafea de proastă calitate.

Schimbul valutar. La areroport pentru schimb valutar am optat să folosesc un bancomat, mai ales că singura casă de schimb, amplasată înainte de controlul de pașapoarte, nu oferea un curs prea bun. În oraș am schimbat bani de 2 ori: prima dată la o bancă din interiorul autogării Terminal Norte, iar cea de-a doua oară la o casă de schimb din Poblado. În ambele cazuri mi s-au luat și amprentele. Din ce am înțeles, acest lucru este stabilit prin lege, ca să descurajeze sau să prevină infracționalitatea.

[Vizitat în 15-25.03.2018]