Marrakesh

Vizita mea la Marrakesh nu a fost cea mai reușită, mai ales din cauză că obiectivul meu principal în Maroc a fost escaladarea vârfului Toubkal, cel mai înalt vârf din Africa de Nord, cu cei 4167 m ai săi.

După o lungă escală în aeroport, unde am încercat să înțeleg de ce firma de la care am închiriat mașină on-line nu a trimis un reprezentant să mă aștepte (așa cum m-au informat în prealabil), am reușit să închiriez o altă mașină și să plec mai departe cu mai bine de o oră întârziere, față de ceea ce îmi propusesem.

Prima escală am făcut-o la Grădina Menara (Jardin de la Menara), parte a sitului UNESCO Medina of Marrakesh, situată la mai puțin de 4 km de aeroport. Grădina nu este chiar o grădină, ci mai degrabă un parc public, fiind o zonă mare cu plantații de măslin, în mijlocul căreia este un bazin imens. Rezervorul este alimentat cu apă printr-un sistem hidraulic vechi de peste 700 de ani, care aduce apă din munții aflați la aproximativ 30 km distanță. Acest rezervor permite irigarea livezii de măslini. În plus, este reprezintă un loc de distracție pentru localnicii care hrănesc peștii, niște crapi de dimensiuni considerabile, ușor de văzut la o plimbare scurtă împrejurul acestuia.

La unul dintre capetele rezervorului este amplasat un pavilion. Pavilionul a fost construit în secolul al XVI-lea de către Sultanatul Saadian. Pavilionul a fost refăcut în secolul al XIX-lea, atunci când Grădina Menara a devenit loc de agrement pentru sultanii marocani.

Mi-am încheiat aici prima escală la Marrakesh și am pornit spre Ait Ben Haddou, sat fortificat (ksar), situat la aproape 200 km distanță.

După două zile petrecute în Maroc, timp în care am condus vreo 600 km, în mare parte prin munți, și în care am vizitat Ait Ben Haddou, Moscheea Tinmel și am escaladat vârful Toubkal, am revenit în Marrakesh pentru o ultimă seară înainte de plecare.

Timpul avut la dispoziție a fost destul de limitat, pe de o parte pentru că a trabuit să-mi caut hotel într-o zonă în care să existe și o parcare, iar toate acestea să fie și în zona orașului istoric, Medina. După ce m-am învârtit vreo oră prin oraș, am găsit un loc de parcare lângă Bab Doukkala, una dintre intrările în Medina. Pentru cazare am ales Hotelul Dar T, situat la circa 15 minute distanță, pe strada Rue el Gaza, în apropiere de Bab Moussoufa, o altă intrare în Medina. Am găsit hotelul cu ajutorul unui puști, care s-a arătat deranjat mai aopi, că nu i-am dat bacșiș. Deși din stradă pare cam ciudată intrare, hotelul a fost cam ceea ce mă așteptam, cu o curte interioară mare și un patron, destul de amabil, dar nedispus să negocieze, în cida faptului că nu a fost nevoit să mai plătrească comision la booking.com. I-am trecut cu vederea când s-a oferit să meargă cu mine la un centru de copiere din apropiere, ca să-mi printez boarding-pass-ul, lucru obligatoriu, se pare, pe aeroporturile din Maroc.

Am pornit să vizitez orașul când deja se făcuse întuneric, așa că în mare parte m-am plimbat pe străzile înguste și întortocheate ale Medinei. N-am avut o țință anume, așa că m-am bucurat de plimbare, oprindu-mă să admir magazinele încă deschise sau meniurile de la restaurante, în timp ce mă feream de motoretele, care goneau pe străzi. Multe dintre magazine închise, așa că am putut observa și faptul că există un standard local în ceea ce privește obloanele acestora.

Aș putea spune că punctul terminus al vizitei mele a fost Piața Ben Youssef, în care se găsește biblioteca și moscheea cu același nume, dar și Almoravid Qubba, un mic monument ridicat de dinastia almoravide la începutul secolului al XII-lea, amplasat în statele unui gard și destul de greu de observat pe întuneric. Am profit că moscheea Ben Youssef era singura deschisă, dar și aici a fost dificil de vizitat, nimerind la slujba de seară.

Mi-am continuat plimbarea de seară în căutarea unui restaurant. M-am oprit la Le Jardin Restaurant Marrakech Medina, unul dintre restaurantele recomandate din din oraș, însă mi-am dat seama repede că accesul este posibil numai pe bază de rezervare făcută cu ceva timp înainte. În condițiile date, am optat pentru o masă cu specific marocan, la un mic restaurant cu mese pe stradă, dar plin de turiști. Sper ca la următoarea vizită la Marrakesh să pot vizita și principalele obiective turistice și poate prind și rezervare la Le Jardin Restaurant.

[Vizitat în 05 și 07.10.2022]