Marele Zid Chinezesc este una dintre cele mai impresionante construcții antice din lume. Construcția sa a început în perioada împăratului Qin Shi Huang (221 – 210 î.e.n.), primul împărat al Chinei, după ce acesta a cucerit și unificat cele șapte provincii chinezești, care la vremea respectivă reprezentau China. Zidul a avut ca scop protejarea imperiului împotriva triburilor care veneau din nord.
Lungimea zidului este una impresionantă, fiind estimată inițial la circa 5.000 km, dar ajungând în scurt timp la circa 21.000 km. De-a lungul timpului, în decurs de peste o mie de ani, zidul s-a degradat treptat, el fiind refăcut în perioada dinastiei Ming (1368 – 1644) pe o lungime de circa 6.400 km, dinastie care a stabilit și capitala la Beijing (în traducere aproximativă Capitala din Nord). Până în zilele noastre procesul de degradare a continuat, multe sectoare fiind ”pierdute”, fie acestea fiind distruse, fie fiind acoperite de pământ sau nisip. Cu sprijinul tehnologiei moderne (imagini aeriene, lidar etc) în ultimii ani au fost (re)descoperite secțiuni noi, despre care nu se știa până acum.
În mare parte având scop turistic, în ultimele decenii unele secțiuni care au fost reabilitate și promovate corespunzător. Una dintre acestea este Badaling, cea mai apropiată secțiune de Beijing și implicit cea mai accesibilă.
Înarmat cu informațiile necesare mi-am început pregătirile necesare vizitei cu negocieri îndelungate cu reprezentanta unei agenții de turism pe care am găsit-o în holul micului nostru hotel de lângă Orașul Interzis. După vreo oră de discuții și negocieri am reușit într-un final să ne cumpărăm o excursie de o zi care a inclus atât vizita la zid, cât și la Mormintele dinastiei Ming (Changling). Bineînțeles că n-am reușit să obținem reducere nici măcar de un yuan. Nu mai știu numele agenției, însă a doua zi când am plecat de la hotel am constatat că eu și soția mea eram singurii clienți alături de șofer și un ghid, cu rol de translator. În circa o oră eram deja la poarta de intrare către secțiunea Badaling a zidului, unde ghidul ne-a cumpărat bilete și ne-a lăsat să ne descurcăm singuri.
În general această secțiune a zidului este una extrem de aglomerată. Noi am avut însă noroc, dacă se poate spune așa, întrucât am ajuns acolo într-un dintre cele mai friguroase zile ale sfârșitului de an, iar numărul de vizitatori era destul de limitat.
Deși restaurarea este evidentă și nu arată deloc ca o relicvă de 2000 ani, zidul este fără îndoială uimitor, prin modul în care șerpuiește peste munții și văile din zonă, cu secțiuni care au o înclinare a pantei destul de mare și dificil de abordat, dar și cu turnurile de pază amplasate din loc în loc.
Din cauza frigului nu am petrecut foarte mult timp pe zid, însă numărul redus de turiști ne-a permis să admirăm fără probleme această secțiune. În mod cert mi-aș dori ca într-o bună zi să am ocazia să vizitez și alte secțiuni, poate mai puțin turistice și mai apropiate de starea inițială, dar o să vedem ce ne rezervă viitorul.
Zona în care am coborât este în mod cert una dintre ”capcanele” turistice, în care poți fi tentat să cumperi toate nimicurile posibile, vândute sub brand-ul ”Marele Zid”. Pentru cei care vor să facă mai puțină mișcare, tot de aici pornește și o telegondolă, care te scutește de urcatul pe jos. Noi am scăpat relativ repede de ”capcana” turistică și am pornit către cel de-al doilea obiectiv al zilei: Mormintele dinastiei Ming (Changling).
[Vizitat în 27.12.2009]
Leave a Reply