Mănăstirea Tatev

Mănăstirea Tatev a fost cel mai depărtat obiectiv turistic de Erevan, pe care l-am vizitat în călătoria mea prin Armenia. Mi-am început vizita cu un drum lung, pe un drum alpin, pe alocuri înzăpezit. Cum era de așteptat, drumul n-a fost lipsit de peripeții. Dacă în zona alpină a fost frig și zăpadă recent dată de pe carosabil, în următoarea secțiune a drumului, cu lungi linii drepte și un carosabil bun, a fost însorit. Surpriza a venit la vreo 12 km de destinație, când am intrat într-o ceață de nu vedeam nici botul mașinii, așa că am ajuns la destinație mai mult pe dibuite.

După ce cu o seară în urmă am încercat să găsesc opțiunea cea mai bună pentru vizită, am decis ca prima oprire să fie la stația de telegondolă de la Halidzor și să ajung la mănăstire cu telegondola.

Biletul de telegondolă costă 7000 AMD dus-întors, se poate plăti cu cardul și trebuie menționată ora la care se pleacă și la care se întoarce. Telegondola, denumită ”Wings of Armenia”, a fost contruită în anul 2010 și are o lungime de 5200 m, fiind inclusă în Guiness Book ca cea mai lungă telegondolă din lume. Cu toate că era ceață densă și nu se vedea mai nimic, telegondola a mers, iar după ce a trecut de primul deal și s-a lansat deasupra văii râului Vorotan, am reușit să și vedem câte ceva.

Vremea nu s-a schimbat însă radical, așa că am găsit Mănăstirea Tatev acoperită de ceață. Mănăstirea Tatev a fost construită în secolele IX-XIII și este considerată una dintre bijuteriile arhitecturii medievale armene. Fiind foarte izolată, mănăstirea a fost importantă din punct de vedere strategic, fiind și centrul religios și politic al Principatului Syunik. Mănăstirea a fost și reședința episcopală din Syunik și a jucat un rol semnificativ în istoria regiunii ca centru al activității economice, politice, spirituale și culturale. În secolele al XIII-lea și al XIV-lea, mănăstirea a găzduit una dintre cele mai importante universități medievale armene, Universitatea din Tatev, care a contribuit la progresul științei, religiei și filosofiei, reproducerea cărților și dezvoltarea picturii în miniatură. În această perioadă biblioteca de aici deținea circa 10.000 de manuscrise, toate fiind distruse într-o singură zi în timpul invaziei mongole din secolul al XIII-lea. În urma invaziei perșilor din secolul al XVIII-lea, Mănăstirea Tatev a fost abandonată.

După vizita mănăstirii am decis să mă întorc în Halidzor și să-mi continui vizita în zonă, mai ales că în zona mănăstirii vremea nu dădea semne de îmbunătățire. Am luat mașina și următoarea escală am făcut-o la Podul Diavolului (Satani Kamurj), situat chiar în locul în care drumul dintre Halidzor și Mănăstirea Tatev intersectează râul Vorotan. Podul Diavolului a fost format din tuf calcaros (travertin) care a fost modelat apele râului Vorotan. Locul este destul de spectaculos, mai ales că eu am profitat din plin de încălțămintea aderentă și am reușit să trec în partea opusă, de unde se vedea cel mai bine., în vreme ce majoritatea celorlalți turiști pe care i-am întâlnit s-au rezumat să vadă podul doar de sus.

După Podul Diavolului am trecut strada și am pornit pe o cărare de-a lungul râului către Tatevi Anapat (Marele Schit Tatev), la care am ajuns în mai puțin de o jumătate de oră. Construcția schitului s-a făcut între anii 1608 și 1613, după ce un cutremur puternic a distrus un alt schit situat mai în aval. În prezent schitul este abandonat fiind în mare parte o ruină. Am profitat din plin de vremea care s-a schimbat radical și m-am plimbat printre ruine. Am întâlnit și un călugăr bătrân, care nu știa engleza, dar cu care am reușit să mă înțeleg în română, după ce mi-a spus că a slujit ”la Moldova”.

Am părăsit schitul și pe bătrânul călugăr și am pornit înapoi spre următoarea destinație a zilei Satul rupestru Khndzoresk. Pe drum am mai oprit însă la un punct de belvedere, cu o priveliște excelentă asupra văii râului Vorotan.

După Khndzoresk am revenit în satul Halidzor, pentru cazare la o pensiune de aici rezervată cu o seară îaninte, regretând din plin că am fost nevoit să fac drumul spre sat de prea multe ori, în condițiile în care a fost probabil cel mai prost drum pe care am mers vreodată.

[Vizitat în 09.05.2022]