Mănăstirea lui Hristos din Tomar

Mănăstirea lui Hristos din Tomar este cea mai veche din triunghiul monahal al Patrimoniului Mondial portughez (celelalte două sunt Alcobaça și Batalha). Complexul de la Tomar a fost construit de cavalerii templieri în secolul al XII-lea ca o combinație între o mănăstire și o cetate, pe un teren donat de regele portughez Ordinului Cavalerilor Templieri, în schimbul sprijinului lor împotriva maurilor.

Deși Ordinul Templierilor a fost dizolvat în 1312, proprietățile lor a fost transferate Ordinului lui Hristos, creat în 1319. Acest nou ordin militar a avut un rol important în expansiunea portugheză de peste mări în secolele al XV-lea și al XVI-lea, lucru care a contribuit și la extinderea și reamenajarea mănăstirii.

Complexul cuprinde opt mănăstiri și o serie de spații interioare remarcabile, cu un amestec de elemente gotice, baroc și manueline, cum ar fi portalul principal (care este văzut din exterior înainte de a intra în complex) și fereastra sălii capitolului, unul dintre punctele de interes majore semnalizate. Decorațiile din faianță de la podea până la tavan pot fi văzute în Capela Portacarreiros. Piesa de rezistență a întregului complex este Charola, biserica octogonală construită după exemplul Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Mănăstirea lui Hristos din Tomar, a fost inclusă în anul 1983 în lista siturilor patrimoniului mondial UNESCO.