Machu Picchu a fost încă de multă vreme una dintre principalele una dintre principalele locuri pe care am dorit să le vizitez în viață. Iată că până la urmă visul a devenit realitate. După ce am ajuns seara pe întuneric și ploaie în Aguas Calientes, prima mea grijă a fost să mă adorm cât mai repede, fiind foarte obosit, iar vizita începea cu noaptea în cap.
M-am trezit la 4.30 am, iar după ce mi-am lăsat rucsacul la camera de bagaje am pornit să-mi iau bilet. Din păcate rezervarea online nu a mers, așa că singura opțiune a fost la fața locului. La ora 5.00 am eram deja la centrul de informare din Aguas Caliente. Am optat pentru un bilet combinat ”Machu Picchu + Mountain”, car enu a fost deloc ieftin (142 soles). Prima opțiune a fost să iau un bilet combinat ”Machu Picchu + Huayna Picchu”, dar din nefericire nu mai erau bilete pentru Huayna Picchu.
Aguas Calientes este la 2040 m altitudine, în vreme ce Machu Picchu este la este la 2430 m, așa că am optat pentru autobuz. Chiar lângă centrul de informare este stația de autobuz și deși era 5.20 am, coada era de peste 100 persoane. Am optat pentru bilet doar dus (12 $) și am prins cred că cel de-al treilea autobuz.
Machu Picchu este considerată cetatea secretă a incașilor, iar arheologii consideră că a fost construită ca reședință a împăratului incaș Pachacuti (1438-1472). Cunoscută și ca „Orașul pierdut al incasului” (deși unii cercetători nu sunt de acord că acesta este orașul pierdut), este cel mai reprezentativ sit arheologic rămas de la civilizației incașă. Din păcate (sau mai degrabă din fericire), Machu Picchu a fost abandonat după cucerirea zonei de către spanioli și a rămas necunoscută acestora în perioada colonială, deși se pare că localnicii știau de existența orașului. Situl a fost descoperit de către exploratorul american Hiram Bingham, care a dat din întâmplare de el în 1911, atunci când era în căutarea orașului Vitcos, considerată capitala Imperiului Incaș. O poveste interesantă despre descoperirea sitului am găsit-o în cartea lui Mark Adams ”Turn right at Machu Picchu”, însă despre Machu Picchu există extrem de multă informație.
Pentru zona de munte (Mountain), am avut bilet cu acces pentru primul grup de la ora 7.00 am, așa că am mers direct acolo. A fost o mare provocare, vârful fiind la 2720 m altitudine, iar oboseala acumulată se făcea simțită. Totuși, ținând cond că drumul este amenajat pentru turismul de masă, chiar și cu trepte betonate pe alocuri, dar și cu niște puncte de belvedere către Machu Picchu. Din păcate în vârf eram peste un plafon de nori, iar timp de mai bine de o oră cât am stat acolo, norii nu s-au sinchisit să facă nici măcar o fereastră către Machu Picchu, ci doar una mică către Huayna Picchu, insuficientă însă. În schimb munții din zonă crează un peisaj de vis, mai ales că până în Peru n-am avut șansa să văd pădure la peste 2000-2500 m altitudine. Cu regretul că nu am șansa de a vedea Machu Picchu de sus, am pornit să-l vizitez la pas.
Când am revenit în Machu Picchu, cu siguranță erau pentru 1000 de vizitatori, deși nu era decât ora 8.00 – 8.30 am. Cu pliantul sitului în mână, care conține și o hartă, m-am îndreptat către fiecare obiect în parte, fără grabă de această dată și admirând aproape fiecare piatră, clădire, ruină sau terasă din sit. Spre ora 12 m-a prins și o ploaie torențială, dar acest lucru nu m-a împiedicat să-mi reduc nicicum plimbarea printre ruine.
Într-un final am decis că trebuie să plec ca să prind trenul. Deși inițial am vrut să fac o mică economie și să cobor pe jos, am constatat că am petrecut prea mult timp printre ruine (deși aș fi petrecut liniștiti câteva zile) și am luat tot autobuzul. În cele din urmă mi-a mai rămas vreo jumătate de oră să mă învârt și prin Aguas Caliente, înainte de a-mi recupera rucsacul și a pleca la tren.
Machu Picchu cred că a fost cel mai extraordinar loc pe care l-am văzut și aș reveni oricând cu plăcere să-l vizitez și, de ce nu, să fac unul dintre traseele de drumeție de câteva zile, care ajung aici cu plecare din Ollantaytambo sau alt loc, dar care necesită rezervare și confirmare din timp.
Leave a Reply