Luxembourg

Prima mea vizită la Luxembourg a fost cu ceve probleme la Curtea Europeană de Justiție. Nu pot spune mare lucru despre această în afară de faptul că este localizată într-un complex de clădiri moderne, destul de anoste și deloc spectaculoase.

Am profitat însă de această ocazie ca să vizitez și orașul vechi. Din zonă ca am luat autobuzul 16 până la Adolphe Bridge, distanța nefiind foarte mare. Adolphe Bridge este unul dintre simbolurile Luxemburgului, reprezentând un simbol al independenței țării. El a fost constituit în perioada 1900-1903 și a fost botezat după numele Marelui Duce Adolphe, care a domnit între 1890 și 1905.

În continuare am pornit spre Ville Hute, pe strada paralelă cu valea, respectiv Bd. Roosvelt. În scurt timp ne-am oprit în fata Catedralei Notre Dame pentru câteva poze, iar apoi am continuat spre zona turistică centrală a Luxemburgului. Ne-am plimbat pe aici preț de vreo 2 ore, timp în care am văzut aproape toate clădirile menționate pe panourile informative, inclusiv Palatul Ducal. În cele din urmă ne-am decis să mai vizităm și altceva.

Ne-am reîntors în zona văii principale și de data aceasta am coborât în ea, pentru o scurtă plimbare. Am pornit avale în direcția următorului pod: Passerelle (Luxembourg). Podul Passerelle a fost construit între 1859 și 1861 și mai este cunoscut și ca Old Bridge sau Luxembourg Viaduct.

Chiar lângă Passerelle există o mică bisericuța construită jumatate în stâncă, destul de mică și de spectaculoasă. Numele ei este Chapelle Saint Quirin și a fost ridicată pe un loc de cult păgân, care mai târziu a fost venerat de romani ca un altar al creștinismului timpuriu. Începând cu secolul al XI-lea, locul este dedicat lui Saint-Quirin, iar de la începutul secolului al XIII-lea, se țin slujbe în capela din peșteră. Construcția capelei gotice a inceput în 1355, însa acoperișul și turla au fost adăugate abia în secolul al XIX-lea.

Noi ne-am continuat drumul în aval, lăsând în stânga o serie de case construite pe jumătate în stâncă, sub cetatea care se ridică deasupra. Am trecut râul Alzette pe un mic pod și ne-am continuat călătoria pe strada Munster. Pe stânga se gășeste Muzeul de Științe ale Naturii, amenajat în clădirea vechiului ospiciu Saint-Jean construit în 1308, iar ceva mai în față este Abația Neumuster. Abația a fost construită în anul 1606, a ars în 1684 și a fost reconstruită pe același loc în anul 1688 și extinsă în 1720. După revoluția franceză a servit ca secție de poliție și închisoare, iar după înfrângerea lui Napoleon, din 1815 a devenit cazarmă pentru prusaci. Din 1867 a redevenit închisoare de stat, iar începand cu 1997 a devenit sediul Institutului European pentru Itinerarii Culturale. Ceea ce este mai important pentru noi este faptul că pe 25 aprilie 2005 aici s-a semnat Tratatul de Aderare al României și Bulgariei la Uniunea Europeană.

Ne-am continuat drumul pentru a vedea obiectivele culturale de la marginea orașului, după care ne-am reîntors la podul peste rîul Alzette. De aici ne-am continuat drumul spre Ville Haute urcând pe drumul de pe malul stâng al râului.

În scurt timp am revenit în zona vizitată mai devreme. Cum era deja seară, ne-am oprit pentru a degusta o bere locală înainte de a ne încheia ziua.