Lacul Shikaribetsu

Excursia la lacul Shikaribetsu a reprezentat prima a reprezentat prima ”ieșire” în teren după ce ajunsesem în Obihiro cu o săptămână înainte. Lacul este situat la circa 40 km de Obihiro, dar înainte de a ajunge aici am făcut și o scurtă escală la Tokachi Millennium Forest.

Lacul Shikaribetsu este situat în centrul insulei Hokkaido în Parcul Național Daisetsuzan și este lacul amplasat la cea mai mare altitudine de pe insulă (800 m altitudine). Lacul este înconjurat de munți cu o altitudine nu foarte mare (circa 1000 m), întreaga zonă oferind oportunițăți multiple de patrecere a timpului liber în natură.

În cele vreo 3 zile cât am stat aici am experimentat o parte dintre aceste activități. Am început cu o drumeție ușoară în zona estică a lacului, unde există un excelent punct de belvedere către lac. Deși pădurea prin care ma trecut are mai puțin de 100 ani, ni s-a spus că este pădure virgină, întrucât după exploatarea care s-a făcut după cel de-al dolea război mondial nu s-a mai intervenit asupra ei. Este și acesta un punct de vedere.

Cea de-a doua activitate a fost plimbarea pe lac cu caiacul. Plimbarea am făcut-o cu caiace de 2 persoane. Deși a pluat toată ziua, iar ploaia a fost una destul de rece, plimbarea a fost amuzant, mai ales că niciunul n-aveam habar să mânuim caiacul. În orice caz, caiacul de 2 persoane se manevrează mai ușor decât cel de o persoană, persoana din spate având la dispoziție pedale pentru controlat direcția.

Ceva mai puțină adrenalină a fost în momentul în care am experimentat modelarea de figurine din lut, dar și observarea peștilor dintr-un pârâiaș având la dipoziție niște cutii cu fund de sticlă.

Poate că cel mai interesant lucru a fost însă sejurul petrecut la hotelul Shikaribetsuko Fukuhara, singurul hotel de pe malul lacului. Aici am experimentat pentru prima dată dormitulpe tatami, dar și băile termale specific japoneze. În toată zona sunt ape termale, așa că hotelul dispunea de un întreg complex de bazine cu apă termală și saune, pline de japonezi goi pușcă. Cel mai interesant a fost însă baia într-un mic bazin exterior, unde statul în apa termală a fost completat de ploia măruntă și rece de afată. La fel de interesantă a fost și masa specific japoneză, unde a trebuit să ne preparam singuri o parte din mâncare și să mâncăm exclusiv cu bețișoarele din dotare. Spre norocul meu, aveam o săptămână de când începusem să mănânc cu bețișoarele, dar nu același lucru pot spune și despre colegii mei. Și mai interesat a fost când am revenit de la masă și am văzut că pe tatami a apărut o saltea și totul aranjat pentru nopate. S-a petrecut la fel în toate nopțile.

[Vizitat în 24-27.08.2005]