Küçükköy

Am ajuns la Küçükköy cu mai puțin de o oră înainte de apusul soarelui, gonind dinspre Bergama. N-am avut niciun motiv de a veni la Küçükköy, nu citisem nici un review și nici nu aveam aranjată vreo cazare. Alegerea a fost făcută în special ca punct de escală la o zi de mers față de Pamukkale, dar și ca amplasament într-o zonă de mici peninsule și insule situate în apropierea mult mai cunoscutei insule Lesbos din Grecia. Au contribuit la alegerea locației și pozele de pe Google Earth.

Cazare am găsit destul de repede, în zona rezidențială a localității. În timp ce încercam să ne orientăm puțin, am fost acostați de proprietarul unui hotel/vile și la prețul de 60 euro/noapte ne-a oferit un întreg apartament, cu cel puțin vreo 6-7 locuri de dormit, incluzând aici canapelele. De comunicat cu proprietarul n-am putut comunicam noi neștiind turcă, iar el cunoscând doar sârbă. După vreo zi am dedus că, de fapt, tipul era bosniac, nu sârb.

În fapt istoria localități, care se poate traduce prin ”Sat mic”, se leagă de Insula Lesbos și de tributul pe care grecii îl plăteau Imperiului Otoman. În acea perioadă zona situată vis-a-vis de Insula Lesbos era guvernată de prințul Gateluzio, care la rândul lui și-a ucis propriul frate și în același timp a neglijat și plata taxelor, negociind în secret cu pirații care hărțuiau Imperiul Otoman. Acest lucru a condus în 1462, pe vremea Sultanului Mehment, la trimiterea unor trupe de ieniceri în zonă și postarea unor trupe permanente de 2-300 de ieniceri aici.

În prezent populația majoritară din Küçükköy este de origine bosniacă. Primul val de bosniaci a ajuns aici în 1893 iar al doilea în 1913. Este posibil ca și în timpul războilui din anii ’90 din fosta Iugoslavie, să fi ajuns și un al treilea val de emigranți bosniaci, însă nu cunosc detalii. Cert este că odată veniți aici, ei și-au adus cu ei cultura, tradițiile și obiceiurile și mai ales specificul culinar.

Plaja de la Küçükköy, situată la vreo 2-300 m de hotel se întinde pe o lungime foarte mare, este de bună calitate și deși eram în luna august nu a fost deloc aglomerată. Din nefericire apa a fost puțin cam rece. În ceea ce privește turiștii, aceștia erau în proporție semnificativă turci, însă nu a fost o problemă nici măcar pentru fata noastră care a comunicat oarecum cu copii turcilor.

Partea estică a localității este ceva mai turistică, cu o concentrare mai mare de hoteluri, restaurante, bazar și magazine de suveniruri. În plus am descoperit că strada din zona plajei este închisă seara și transformată în alee pietonală, de unde nu lipsește nimic din atracțiile specifice marilor stațiuni turistice.

[Vizitat în 14-17.08.2012 ]