Konso

Peisajul cultural Konso reprezintă un mod tradițional de viață cunoscut pentru construcția sa de terase din piatră uscată și orașe fortificate. Acesta este localizat în sud-vestul Etiopiei, în valea râului Omo, lângă orașul Arba Minch și lângă Lacul Abaya. Deși, Konso este amplasat mai aproape de Arba Minch, eu am ajuns aici într-un circuit de 3 zile, plecând din Jinka, localitate situată ceva mai departe, spre vest.

Cultura comunității Konso datează de peste 400 ani și este caracterizată prin construirea de terase și cultivarea terenului într-un mediu ostil și arid. Spre deosebire de multe alte popoare din regiune, Konso nu au legende despre originile lor, mai degrabă se văd ca nomazi cu un habitat special. Cu toate acestea, zona cuprinde 12 așezări, caracterizate prin ziduri de piatră, clădiri cu destinație comună și acoperișuri din paie.

Konso este considerat un popor primitiv, care trăiește în principal din agricultură, așa că terasarea terenului a apărut din necesitatea de a cultiva pe pante abrupte, care pot fi folosite mult mai bine datorită acestor terase. Terasele pot ajunge și până la 8 metri înălțime și sunt întărite cu piatră, iar la construcția lor lucrează toți membrii comunității. Cu toate acestea, terasele din Konso nu trebuie comparate cu terasele din alte părți ale lumii, în special din Asia, acestea având caracteristici diferite.

După ce am servit masa de prânz, am vizitat unul dintre sate, reprezentativ din punct de vedere al modul de viață al acestei comunități. Satul este foarte compact, casele fiind construite din lemn și argilă și protejate de mai multe ziduri de piatră, cu rol defensiv. Satul este conectat printr-un labirint de ulițe înguste, fiind dificil de parcurs fără ghid.

Satul vizitat are și mai multe spații comunitare, denumite Mora. Aceste zone sunt foarte importante pentru comunitate, aici având loc reuniunii și ședințe publice, fiind și locuri de joacă pentru copii și adulți. Chiar am avut ocazia să văd bărbații satului jucând un joc cu pietre, însă au fost destul de reticenți la fotografii și explicații așa că n-am reușit să aflu regulile jocului. În cea de-a doua Mora vizitată nu era nimeni, însă ghidul local mi-a explicat că acolo dorm tinerii satului.

Tinerii se căsătoresc de regulă pe la 15 ani, căsătoriile fiind aranjate de părinți, cu persoane din alte clanuri. Ceremonia este marcată de ridicarea unor stâlpi în principalele piețe numiți, aceștia fiind denumiți Olahita.

În plimbarea prin sat am avut ocazia să văd și un ”atelier” de țesut, unde am aflat că, în comunitatea Konso, doar băieții sunt cei care folosesc războiul de țesut. Surprinzător a fost să descopăr aici și un magazin sătesc, cu destul de multe lucruri care nu pot decât altera și polua cultura locală.

Înainte de părăsirea satului, ghidul mi-a spus că șeful satului nu stă în sat, iar atunci când acesta moare, este conservat nouă ani, nouă luni, nouă săptămâni și nouă zile până să fie îngropat. Nu știu exact care este adevărul, însă știu că pe mormântul acestora sunt ridicate niște sculturi de lemn denumite waka sau waga, care reprezintă morții.

Peisajul cultural Konso a fost recunoscut de UNESCO și inclus, în anul 2011, pe lista siturilor patrimoniului mondial.