Khajuraho

A doua zi după sosirea în India am luat avionul către Kajuraho, cu o escală la Varanasi, spre dezamăgirea lui Iurie care și-ar fi dorit să avem măcar o zi de program și aici. Vremea a fost bună, așa ca am reușit să vedem din avion și ceva din crestele munților Hymalaia. În plus cei de la Air India ne-au oferit 2 mese, pentru fiecare segment. N-am priceput ce ne-au dat de mâncare, dar am apreciat oferta.

Deși Khajuraho este o localitate destul de mică, se pare că aici aterizează avioane destul de mari (raportat și la nr. de vizitatori). Oricum pista de aterizare este destul de mare în comparație cu mărimea aeroportului. De la avion la ieșire am mers pe jos. Aici trebuia să ne aștepte mașina de la hotel, însă n-am văzut pe nimeni cu numele nostru. Am contactat un taximetrist și ne-a condus spre o mașină venită părca din America anilor ’30. Tot ce lipse erau carabinele gangsterilor, însă n-am găsit decât un spațiu în care niciunul nu doream să ne punem rucsacii (care fie vorba între noi nu erau foarte curați). N-am apucat să urcăm că între timp a venit la noi șoferul mașinii închiriate care ne-a condus la hotel.

După cazare am plecat la grupul vestic de temple de la Khajuraho. Khajuraho este un complex de temple hinduse create în sec X-XII de către dinastia Chandella. Templele sunt pline de sculpturi care prezinta muzicanți, dansatori, iar unele sunt chiar scene erotice.

Temple din Khajuraho au fost construite în sec X-XII (probabil între 950 – 1050) în timpul dinastiei Chandella un clan Rajput care a rezistat invaziei musulmane. După declinul dinastiei Chandella, in secolul al XIII-lea, templele au fost abandonate și acoperite de palmieri vreme de mai multe secole. Ele au fost descoperite în 1838, de un ofițer britanic. Se pare că numai 22 din cele 85 temple originale au supraviețuit.

La recomandarea Lonely Planet și a lui Iurie ne-am luat și audio-guide. Este recomandat fiindcă pe lângă istoric iți și atrage atenția supra unor aspecte care altfel unui ochi neexperimentat ar scăpa. Printre templele de aici se numără Lakhamana Temple, Kandariya Mahadeo Temple, Devi Jagdamba Temple, Chunsat Yogini, Chitragupta Temple, Matanageswara Temple, toate dedicate fie lui Shiva, Surya, Vishnu, etc. În orice caz complexul de temple (în special Devi Jagdama Temple) reprezintă o carte de Kama Sutra în aer liber, mai mult ca sigur unică în lume.

După vizita am tras o tura prin magazinele de suveniruri din fața complexului, fără succes însă. Și asta pentru ca exponatele nu erau chiar ceea ce căutam noi.

Ne-am întors la complex pentru a savura și Sound and Lights. Eu si Valentina mai văzusem așa ceva în Egypt la piramide și eram nerăbdători să vedem ce ni se oferă. Din nefericire a fost o dezamăgire, și asta nu numai pentru noi. Povestea ca povestea (ca oricum nu înțelegeam nimic din ea) însă modul în care au regizat luminile și spectacolul a fost destul de slab. Pe mine aproape ca m-a luat somnul, deși era un frig crunt.

După spectacol am luat cina la un restaurant din fata complexului, meniul ales fiind mai aproape de bucătăria chinezească sau indoneziană decât indiană, însă a fost foarte bună. Am avut vecini de masă un cuplu format dintr-o  româncă și prietenul ei străinez, care ne-a dat niște ponturi mai ales cu privire la Orchha.

Ziua următoare ne-am continuat călătoria în India spre Orchha, dar cu două escale la grupul estic și sudic al complexului arheologic de la Kajuraho. Prima escală am făcut-o la grupul estic de temple. Acesta este un complex mai mic, cu vreo 4 temple, și cu mai puțin erotism în sculpturi. După scurta vizită am pornit spre complexul sudic, care include un singur templu și anume Duladeo Temple, care se pare că este mai nou decât celelalte fiind construit în perioada 1100-1150. Lucrul cel mai remarcabil aici este gradina frumos îngrijită de către nu știu ce institut de horticultură.

Înainte de a părăsi Khajuraho Iurie a constatat ca am mai ratat un templu și anume Hanuman Temple. În fapt “templul” este o statuie ridicolă a zeului – maimuță. În realitate postamentul este cel interesant prin faptul ca are o inscripție ce datează din anul 922, fiind ce mai veche inscripție din Khajuraho.