Am ajuns la Parcul National Keoladeo Ghana într-o escală de o oră și jumătate pe drumul dinspre Fatehpur Sikri către gara din Bharatpur, de unde urma să luăm trenul spre Sawai Madhopur.
Parcul este ușor accesibil, accesul făcându-se pe un drum asfaltat care pornește din șoseaua principală. De la intrare am închiriat o ricșă-bicicletă, ”șoferul” având și rol de ghid, iar în timp ce pedala ne arăta diferite păsări, din diferite specii (parcul găzduind în total peste 250 specii diferite).
Știam că una dintre speciile prezente aici este cocorul siberian, unul dintre simbolurile acestui parc, însă ghidul ne-a liniștit spunându-ne că de prin 2002 nu a mai fost văzut niciun cocor siberian în parc, motivul fiind vânătoarea intensă în țările din Asia Centrala. Printre speciile văzute de noi, în circa o oră și fără binoclu se numără o bufniță, papagali, porumbei, niște specii de berze, rațe etc. Pe lângă păsări, chiar pe marginea drumului, am mai văzut mistreți, cerb pătat (spotted deer), dar și un șacal (acesta era la numai vreo 3 metrii de drum, ascuns printre tufe).
Istoria protecției zonei are peste 250 de ani, numele de Keoladeo fiind inspirat de un templu din perimetrul parcului dedicat lui Shiva. Pe la 1850 zona a fost declarată ca rezervație de vânătoare de către maharajahul de Aharatpur. Actualul parc, Keoladeo Ghana, a fost declarat ca parc național in 1982, în anul 1985 a devenit sit al patrimoniului mondial, iar în 1986 sit Ramsar. În prezent se pare că parcul este destul de mult afectat de lucrări hidroenergetice, nivelul apei scăzând destul de mult și implicit numărul de păsări micșorându-se.
Leave a Reply