Pentru prima zi Israel, am decis să vizităm Ierihonul, care de fapt este în Palestina. După ce am aterizat pe aeroportul din Tel Aviv, am închiriat mașină și am pornit spre Ierihon. Prima escală am făcut-o la En Hemed National Park, situat între Tel Aviv si Ierusalim, de unde ne-am cumpărat bilete pe acces pentru toate parcurile administrate de Ministerul israelian al turismului (dacă nu mă înșel), dar pe care nu l-am vizitat. Am traversat Ierusalimul, fără să ne oprim și am continuat pe drumul 1, până la Almong Junction (circa 81 km din aeroport). Când am planificat călătoria în Israel știam că nu este nici permis și nici recomandat să mergi cu mașină închiriată în partea palestiniană, lucru confirmat și la ghișeul firmei de închirieri mașini. Prin urmare, după multe căutări și întrebări pe Tripadvisor, am decis că cea mai bună opțiune este să ne lăsăm mașina la Almong Junction și de acolo să optăm pentru o soluție alternativă.
Era deja trecut de prânz când am ajuns la Almong Junction, ne-am lăsat mașina în parcare și am intrat în magazin pentru o sticlă de apă. La casă l-am întrebat pe vânzător dacă știe cum putem ajunge la Ierihon, iar în circa 5 minute eram deja într-o mașină care se îndrepta în direcția dorită de noi.
Ierihonul este cunoscut ca cel mai vechi oraș din lume locuit cu continuitate. Ierihon este unul dintre cele mai mici orașe din lume, fiind situat la 250 de metri sub nivelul mării.
La intrarea în Ierihon, am trecut fără să oprim pe lângă panoul pe care scria că accesul etnicilor evrei este strict interzis și în scurt timp eram în centrul orașului. Până atunci mai vizitasem o singură țară arabă: Egiptul, însă ce am văzut din mașină nu se compara cu aceasta. Orașul este curat și arată destul de bine.
Prima escală am făcut-o la Palatul lui Hisham (Hisham’s Palace), situat la marginea orașului. Palatul a fost construit în secolul al VIII-lea (în anul 724) în vremea celui de-al zecelea calif Omayyad Hisham, însă nu a fost niciodată finalizat. Un cutremur care a avut loc în anul 746 l-a distrus complet, iar locul a rămas abandonat și ulterior s-a uitat de el. În 1937 o echipă de arheologi britanici au făcut săpături în zonă și l-au redescoperit. Noi am profitat de faptul că nu era nimeni, bucuroși de prima vizită într-o țară nouă și într-o provincie de care la noi nu prea auzi lucruri prea bune. Cred că se cam exagerează.
De la Palatul lui Hisham am pornit mai spre centrul orașului și ne-am oprit la Jericho Tell. Situl arheologic Jericho Tell, situat lângă Izvorul lui Elisei (cunoscut și sub denumirea de Izvorul Sultanului), este o ridicătură (movilă) de 21 m și având o suprafață de mai puțin de o jumătate de hectar. În timpul săpăturilor au fost găsite resturi de vase de lut, unelte, morminte, recipiente pentru depozitarea cerealelor și alte asemenea. Tot aici se poate vedea și un turn de piatră construit în probabil prin anul 8.000 î.e.n. Se pare că această structură este unică pentru acea perioadă, o astfel de structură, cu aceeași vechime, ne mai fiind găsită nicăieri în altă parte a lumii. La vest de turnul de veghe este un șanț în care puteți vedea rămășițele unui zid de cărămidă care datează din anii 2300-2000 î.e.n. Sincer să fiu, mă așteptam să văd ceva mai interesant, însă dat fiind perioada din care datează cele câteva ruine amărâte, îi cred pe cuvânt pe arheologi și mă bucur că am avut șansa să văd ceva atât de vechi.
După vizita la Jericho Tell, ne-am făcut câte o poză lângă Izvorul lui Elisei și am pornit spre Muntele Ispitirii (Mount of Temptation). Pentru a ajunge la biserica de pe Muntele Ispitirii, există 2 variante: fie cu telegondola (chiar din locul unde ne aflam) fie cu mașina până la baza muntelui. Am optat pentru a doua variantă și în scurt timp eram la poalele muntelui începând urcușul. Muntele Ispitirii este locul unde se pare că Iisus a fost ispitit după ce a fost botezat în Iordan de către Ioan Botezătorul. În anul 340, în vârful muntelui a fost construită o capelă, urmată de construcția unei alteia în peștera în care se presupune că s-a adăpostit Iisus. În prezent aici este o Mănăstire Ortodoxă Greacă, în care este permis și accesul femeilor. Urcușul, vizita și întoarcerea la mașină nu ne-a luat mai mult de o oră.
Ne-am continuat drumul de-a lungul văii Wadi El Qelt. După ce am părăsit Ierihonul trecând pe lângă un mic sit arheologic de pe vremea lui Irod (Palatul lui Irod) și urcând drumul în serpentine, care urmează valea spectaculoasă din dreapta. Era deja seară și mănăstirile din zonă închise. Nu ne-a rămas decât să ne oprim într-o parcare și să mergem vreo 50 m până la un punct de belvedere de unde am putut vedea Mănăstirea Sf. Gheorghe. La întoarcerea în parcare, vânzătorii ambulanți ne-au asaltat, unii dintre ei vorbind chiar și niște prostii pe românește.
Am pornit mai departe și am revenit în șoseaua 1, pe care am mers puțin, după care am ieșit spre Nabi Musa (Altarul profetului Moise). Totul era închis, așa că n-am reușit să vedem mare lucru aici.
Ne-am continuat drumul către Almong Junction, unde după ce ne-am plătit excursia, lăsând și un mic bacșiș șoferului, am optat să mâncăm niște frigărui, mai degrabă decât să căutăm ceva în Ierusalim. Când am ajuns în Ierusalim era deja noapte, străzile pustii, iar cele câteva persoane văzute din mașină erau conduse de bărbați cu perciuni de 10-20 cm. Am găsit cu greu o parcare publică și după ce ne-am lăsat mașina am pornit pe jos spre hotel, mergând pe mijlocul străzii. Era vineri seara.
Leave a Reply