
Situl istoric Baekje cuprinde opt situri arheologice care datează din perioada Regatului Baekaje, care a domnit între anii 475-660. Cele opt situri sunt amplasate în trei foste capitale ale vechiului regat: Gongju, Buyeo și Sabi. Din 2015 cele opt situri arheologice au fost înscrise în lista patrimoniului mondial UNESCO.
Am ajuns destul de târziu în Gunsan pentru cea de-a doua mea vizită în Coreea de Sud, așa că seara n-am avut timp să fac niciun aranjament. De dimineață am încercat să închiriez o mașină, însă de la recepție mi s-a spus că în Gunsan este o singură firmă de închirieri mașini, care bineînțeles nu lucrează duminica. Fără un plan clar și fără mijloc de transport, dar cu o zi la dispoziție, am luat un taxi până la autogara din Gunsan (vreo 5 euro). Aici am încercat să iau un autobuz spre Buyeo dar fără succes, se pare că autobuzele de aici nu trec în alte ”județe”. În cele din urmă am luat un autobuz spre Iksan, cea mai apropiată localitate de pe lista mea nedefinită. Autobuzul a plecat imediat, iar drumul a durat vreo 30 minute. În Iksan am încercat să iau un autobuz local către templul Mirekusa sau în apropiere, dar mi-a fost imposibil să mă înțeleg cu cineva, așa că am ieșit în fața autogării, am mers la primul taxi și i-am arătat harta. Am ajuns acolo în mai puțin de jumătate de oră probabil vreo 15-20 km, preț taxi 12 euro).
Chiar la intrare în complex este o parcare mare și un centru de vizitare, nedeschis publicului atunci când l-am vizitat.Important de știut este faptul că vizita se face în mod liber, fără bilet. Templul Mireuksa, a fost contruit în anul 639 și a reprezentat unul dintre principalele simboluri sprirituale ale dinastiei Baekje, în ultimii ani ai existenței acesteaia, fiind important mai ales datorită faptului că acesta a avut o contribuție semnificativă la introducerea și propagarea budismului în Peninsula Coreeană. Domnia regatul Baekje a luat sfârșit la numai 21 ani de la construcția templului, atunci când a fost învins de alianța Regatului Silla și dinastiei Tang din China.
Principala atracție de aici este pagoda budistă de piatră Mireuksa, care are o înălțime de 14,5 metri, o lățime de 12,5 metri și o greutate de aproximativ 1.830 de tone, fiind probabil cea mai veche pagodă de piatră din Coreea. Ea a fost aproape în întregime distrusă, din cauza greutății mari a pietrelor originale. O primă încercare de restaurare a început în 1915, pe vremea ocupației japoneze, care au construit niște suporturi de beton în spatele pagodei. Un amplu proces de restaurare a fost finalizat însă în aprilie 2019, cu doar o jumătate de an înainte să o vizitez eu. În prezent pagoda are șase niveluri, dar se crede că inițial ar fi avut nouă, la fel ca pagoda estică de 27,67 m și care a fost reconstruită complet în 1993, în conformitate cu înregistrările istorice. Se crede că pagoda Mikeusa și-a pierdut nivelurile superioare prin secolul al XVI-lea, în timpul Regatului Marelui Joseon (1392-1897), care a favorizat confucianismul în dauna budismului. În afara de cele două pagode situal nu mi-a atras atenția în mod deosebit, poate și din cauză că nu am avut la dispoziție prea multe informații în engleză.
După vizită am încerat să merg spre situl Wanggung-ri, care părea că este amplasat oarecum la mică distanță: trebuia să ies la drumul principal și să mai merg ceva. Am estimat totuși că distanța poate fi de vreo 5 km. Din stația de vis-a vis am luat un autobuz în direcția șoselei principale. Bineînțeles că habar n-aveam unde merge autobuzul și nici n-am reușit să plătesc. Spre ghinionul meu plata biletului în Coreea se face fie prin scanarea unui card (ca la noi), fie cash prin introducerea banilor într-o cutie. Probelema mea a fost că aveam doar bancnote de 10000 won, pentru ceva care costa vreo 2500 won. Mi-a sărit în ajutor o batânică. Habar n-am ce mi-a spus, dar a scanat ea cardul ei pentru mine. La destinația finală a autobuzului, care bineînțeles nu mergea unde mi-am dorit eu, m-a luat de mână, m-a dus într-un magazin și m-a pus să schimb cei 10000 won. A fost perfect pentru mine. Mai mult decât atât, m-a luat cu ea într-o altă stație și am urcat într-un alt autobuz, care m-a trecut strada principală și m-a lăsat în fața sitului Wanggung-ri.
Situl arheologic Wanggung-ri a fost construit ca un palat al dinastiei Baekje, în încercarea acesteia de a avea o alternativă pentru capitaladin Sabi (Buyeo). Partea exterioară a sitului păstreză urme ale unui zid de apărare. În interor, principalul reper este o pagodă de piatră înaltă de 5 etaje. În rest, multe pietre destul de modern puse în valoare. În partea din spate se regăsesc ruinele unei grădini, care este destul de asemănător cu grădinile japoneze. Specialiștii au găsit dovezi istorice din care rezultă că stilul grădinilor Baekje a avut o influență considerabilă asupra dezvoltării grădinilor japoneze.
Nu cred că am petrecut aici mai mult de o jumătate de oră. Am plecat mai departe, pe jos, în speranța de a găsi un autobuz de la șoseaua principală, spre următoarea mea destinație: Nonsan.
[Vizitat în 13.10.2019]
Leave a Reply