În precedenta mea vizită în Hong Kong n-am apucat să vizitez cum trebuie principala insulă a Hong Kong-ului. Așa că acum i-a venit rândul. Imediat după ce m-am trezit în camera mea fără geam, am plecat în recunoaștere către gara centrală din Hong Kong: Hung Hom, aflată oarecum la distanță de mers pe jos, pe faleză.
De la pontonul principal din Kowloon – Tsim Sha Tsui, am luat Star ferry-ul spre pontonul principal de pe insula Honk Kong – Central. Feribotul transportă pasageri și turiști peste Victoria Harbour, fiind una dintre principalele atracții turistice. În câteva minute eram deja pe partea cealaltă.
Nu departe de pontonul Central este o stație de autobuze către cealaltă parte a insulei. Insula este muntoasă și încă nu este nicio conexiune de metrou până în partea cealaltă. Nu mai știu exact ce autobuz era, însă din engleza inexistenta a șoferului am înțeles că mă duce la Aberdeen. M-am urcat la etajul autobuzului în primul rând, iar în mai puțin de 5 min autobuzul a pornit. Nu știu care este viteza limita admisă în Hong Kong, cert este ca șoferul „băga” tare prin serpentinele insulei. În aproape o oră eram deja în partea cealaltă. Din păcate informația șoferului a fost eronată și nu am ajuns la Aberdeen. Cel puțin destinația turistică recunoscută se pare printr-un sat plutitor și restaurantele plutitoare localizate între clădirile din Aberdeen Typhoon. Mi-a fost imposibil să obțin informații de la localnici (toți chinezi nevorbitori de engleză) așa că într-un final m-am oprit la un restaurant din zonă și am luat prânzul după care am plecat înapoi.
Întors în partea centrală, m-am orientat spre tramvaiul care reprezintă o altă atracție turistică a insulei Hong Kong. Tramvaiul circulă între Shau Kei Wan și cartierul Kennedy, cu o ramificație spre Happy Valley. Atracția turistică este dată de faptul că este singurul sistem de tramvaie din lume cu vagoane etajate. Cum am intersectat linia de tramvai, am sărit din autobuz și am luat un astfel de tramvai spre Shaw Key Wan, până la Causeway bay.
Nu știu ce zi era, dar era mare aglomerație în această zonă, cu foarte mulți emigranți (sau turiști cine știe) din Asia de Sud-Est (probabil Indonezia), unii dintre ei foarte sonori în încercarea lor de a vinde cartele de telefon pentru convorbiri internaționale în Indonezia.
De la Causeway bay am pornit pe jos spre zona centrală, cu opriri din loc în loc pentru ceva cumpărături de nimicuri. M-am reîntors în partea centrală la Templul Man Mo, după care am pornit la plimbare pe străzile Hong Kong-ului, manifestând un interes mai aparte pentru „Central-Mid-levels escalators”, adică scara rulantă din zona centrală. Scara este cea mai lungă scară rulantă acoperită amplasată în exterior, cu o lungime de 800 m și o diferență de nivel de 135 m de la baza până în vârf. A fost construită în anul 1993, pentru a oferi un acces mai facil prin labirintul străzilor de pe insula Hong Kong, legând Districtul Central (în apropiere de mare) cu Districtul de Vest. Fiind așa de celebră am pornit plimbarea pe ea în sus, după care am pornit-o la vale.
În porțiunile din zona Districtului Central, unde spațiile sunt mai largi, am avut ocazia să mai vad ceva grupuri de „indonezieni”, mulți dintre ei odihnindu-se pe stradă sau în pasajele acoperite. Senzația mea a fost că dacă nu sunt emigranți sunt turiști care n-au cazare. Unii dintre ei aveau laptopuri, alții telefoane moderne, de unde am tras concluzia că măcar nu sunt homeless.
Obiectivul meu în zona centrala era însă Victoria Peak, unde mi-am propus să ajung mai pe seară. Până la stația de îmbarcare la Peak Tram funicular, care facilitează accesul în complexul comercial din Victoria Peak, am mai făcut o scurtă escală și la Catedrala St. John. Catedrala este cea mai veche clădire de cult din Hong Kong și cea mai veche biserică anglicană din Extremul Orient. Ea a fost inaugurată în 1849 iar din 1996 a fost declarată ca monument al Hong Kong-ului.
La Peak Tram funicular am avut surpriza să constat că trebuie să mă așez la coada de o oră până la îmbarcare. Pentru accesul în Victoria Peak se poate opta pentru 2 tipuri de bilete. Eu l-am ales pe cel care avea inclus și accesul pe terasă, ca să am posibilitatea priveliști nocturne mai deosebită. Cina am luat-o tot în Victoria Peak. Am optat, ca și în precedenta mea vizita aici, pentru o masă la Bubba Gump Shrimp Co., unde mi s-a umflat nota de plată cu un cadou nedorit dar plătit, un pahar de bere cu inscripția companiei. L-am cărat cu grijă până acasă și în am și în prezent.
Leave a Reply