Calea ferată Hejaz (Hejaz Railway)

Calea ferată Hejaz a fost construită la începutul secolului al XX-lea la ordinul Sultanului otoman Abdul Hamid al II-lea. Lucrările au început în 1900 și au durat până în anul 1908. Scopul principal al căii ferate a fost acela de a lega Damascul de Medina și de a facilita accesul pelerinilor veniți din Asia Mică, Europa și Levant la Medina și Mecca, scurtând durata drumului de la 45 de zile la numai 5 zile.

Secțiunea din Arabia Saudită a căii ferate se întindea de la Halat Ammar în nord, până la Medina în sud, trecând prin 23 de stații, fiecare amplasată la aproximativ 20 de km una de cealaltă și unde existau și locuri de cazare, zone de aprovizionare, întreținere și pază. Deși inițial s-a dorit extinderea ei până la Mecca, această secțiune nu s-a mai construit, ultima stație fiind la Medina, primul tren ajungând acolo pe 22 august 1908. În perioada de funcționare, calea ferată a reprezentat un salt semnificativ în numărul de pelerini transportați, numărul acestora ajungând la 300.000 în 1914. Totuși, izbucnirea Primului Război Mondial în același an a provocat pagube mari unor părți mari ale căii ferate și ulterior a dus la abandonarea acesteia.

În anul 2015, calea ferată Hejaz a fost inclusă de către Arabia Saudită pe lista provizorie a siturilor UNESCO, începându-se totodată un proces amplu de restaurare a fostelor gări. În vizita mea în Arabia Saudită am reușit să vizitez 4 dintre cele 23 stații: Medina, Al-Hafeerah, Bwatt și
Tabuk, toate vizitele fiind însă în exterior.

Prima escală am făcut-o la Gara din Medina, ultima gară de pe calea ferată Heiaz. Gara este amenajată ca muzeu, Muzeul Al Madinah, cunoscut și sub numele de Muzeul Căilor Ferate Hejaz. Muzeul include pe lângă clădirea gării și alte clădiri anexe, precum și motoare și material rulant. Din păcate în perioada vizitei mele muzeul era închis pentru restaurare sau alte lucrări, așa că nu l-am putut vizita în interior, însă clădirea principală se poate vedea destul de bine, arhitectura fiind impresionantă.

La gările Al-Hafeerah și Bwatt, situate nu departe de Medina, am făcut doar scurte escale, ele fiind amplasate chiar lângă drumul care leagă Medina de AlUla, ele fiind destul de asemănătoare și aș putea spune nu foarte spectaculoase. Lângă stația Al-Hafeerah este amplasat fortul Al-Hafeera, fort inclus la rândul să într-o altă propunere inclusă în lista provizorie UNESCO a Arabiei Saudite, Drumul Sirian Hajj.

În ceea ce privește stația Bwatt și aceasta este secondată de o a doua clădire, dar în lipsa informațiilor în engleză, n-am reușit să aflu care a fost destinației ei inițială. În schimb, la Bwatt se vede foarte bine terasamentul căii ferate, care este evident că a fost restaurat recent.

Ultima escală am făcut-o la Gara Tabuk. Aceasta este considerată una dintre principalele stații ale căii ferate și este a treia ca mărime, după stațiile Medina și AlUla. Stația conține aproximativ 13 clădiri care au fost construite pentru a oferi confort pelerinilor care călătoresc, inclusiv un spital, o casă de odihnă și o stație de carantină. În prezent stația a fost transformată într-un muzeu în care sunt expuse cele mai importante instrumente folosite pentru exploatarea stației la acea vreme. Din păcate, eu am ajuns aici într-o zi de vineri și n-am reușit să vizitez decât o parte din curtea interioară, după câteva minute de negocieri cu cei 2 paznici ai muzeului.

[Vizitat în 22 și 26.01.2024]

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*