Hebron

Hebron

Nu cred că problema israeliano-palestiniană poate fi înțeleasă pe deplin de un străin, mai ales dacă nu este pasionat de istorie. Bineînțeles că nici eu nu știam foarte multe, însă cred că prin vizita la Hebron am făcut un pas înainte.

Când am ajuns în Betleem și am negociat cu taximetristul un circuit de o zi, nu am inclus și Hebron, însă după ce am aflat că de la Solomons’s pools până la Hebron sunt numai vreo 30 km, i-am cerut șoferului să ne ducă și acolo, bineînțeles cu un plus la tariful negociat.

Contactul cu Hebronul a fost destul de interesant, iar ceea ce am văzut din mașină putea să fie la fel de bine într-un oraș din Europa. Destinația noastră însă a fost Moscheea Ibrahim sau Mormintele Patriarhilor (Cave of Patriarchs, cunoscută de evrei ca Peștera Macpela, iar de musulmani ca Sanctuarul lui Avraam – conform Wikipedia).

Obiectivul este în centru vechi al Hebronului, iar noi am ajus la intrare în zona musulmană. Aici este o biserică mare, în care se roagă atât musulmanii, cât și evreii. Curiozitatea turistică este că aceasta este împărțită în două, jumătate fiind moschee, în care se roagă musulmanii, iar cealaltă jumătate este sinagogă, în care se roagă evreii. Ea a fost separată de un zid masiv de beton, după un masacru care a avut loc aici la 25 februarie 1994, când un extremist israelian a împușcat mai mulți musulmani aflați la rugăciune.

După ce am trecut de un punct de control, am intrat în zona musulmană, însă fiind oră de rugăciune nu a fost lăsați să intrăm. Ne-am despărțit de ghidul nostru și după niște filtre mai serioase, am intrat în zona evreiască. Aceasta era pustie, în contradicție cu forfota din partea musulmană, singurele persoane care tulburau liniștea fiind noi și încă 2 turiști italieni. Din păcate nici aici nu am fost lăsați să intrăm, motivul fiind faptul că este zi de Sabat și deranjăm enoriașii evrei care se roagă.

În condițiile date nu ne-a rămas decât să vizităm Strada Al-Shuhada, principala cale de acces către la Mormintele Patriarhilor. Cândva o stradă comercială foarte populară, atât magazinele, cât și accesul mașinilor fiind interzise după masacrul din 1994. Practic, armata israeliană a închis cele 304 magazine și depozite, precum și instituții publice palestiniene amplasate de-a lungul străzii Shuhada, iar autogara centrală a fost transformată într-o bază militară. După Protocolul de la Hebron din 1997, strada a fost redeschisă pentru circulație, însă magazinele au rămas închise. Strada a fost închisă definitiv pentru toți palestinienii la a doua Intifada, în prezent fiind deschisă doar turiștilor străini după un control amănunțit al pașapoartelor.

Nu sunt multe de spus despre această stradă, însă cu siguranță nu ne-am simțit confortabile, știind că întreaga zonă are o istorie nu tocmai fericită, așa că m-am bucurat când am revenit într-o zonă aglomerată.

Într-un final am reușit să intrăm și în biserica Patriarhilor, sau mai exact în secțiunea amenajată ca moschee. Aici am putut vedea și mormintele minune, atenți observați de camerele de luat vedere.

Întorși la hotelul nostru din Ierusalim am văzut mai multe pliante care promovează excursii pe jos atât în partea israeliană, cât și în cea palestiniană a Hebronului, cu ghizi aparținând celor două etnii și bineînțeles cu povești diferite.

ggg

[Vizitat în 25.11.2017]