Hargeisa

Hargeisa este cel mai mare oraș din Somaliland și capitala acestui stat autodeclarat. Hargeisa este situată într-o vale din munții Galgodon (Ogo), la o altitudine de 1.334 m. Situat într-o zonă locuită încă din neolitic, zona a servit inițial ca loc în care triburile clanurilor arabe din zonă își adăpau animalele.

În secolele al XVIII și al XIX-lea, Hargeisa a devenit un important loc de popas și comerț pe drumul dintre Berbera și Harar, în perioada Sultanatului Isaaq, un fost regat somalez care a condus zona în perioada respectivă. În sens literar, denumirea de Hargeisa („locul unde se vând pieile”) indică importanța sa economică pentru regiune, în ciuda faptului că se știe relativ puține despre istoria orașului înainte de 1800.

În 1888, după ce au semnat mai multe tratate cu sultanii și și alți șefi de triburi somaleze, britanicii au stabilit un protectorat în regiune, zona fiind denumită Somalilandul Britanic. Deși inițial capitala a fost stabilită la Berbera, în 1941, după mai multe lupte cu trupele italiene, capitala a fost mutată la Hargeisa. Protectoratul și-a câștigat independența în 1960 și s-a alipit la Somalia. În 1988, orașul a fost distrus aproape în întregime, în timpul războiului civil, iar începând cu 1991, odată cu declararea unilaterală a independenței față de Somalia, a început și reconstrucția orașului, atât cu fonduri locale, cât și cu fonduri provenite de la emigranții locali.

Venind dinspre aeroport, contactul cu Hargeisa nu a fost cel mai plăcut, mai ales că șoferul taxiului meu m-a băgat pe niște străzi ocolite și destul de dubioase. Am realizat că am ajuns în centrul orașului, doar în momentul în care am început să mergem bară la bară, deși nimic din jur nu arăta acest lucru. În scurt timp am ajuns la Damal Hotel Hargeisa, am plasat chiar în centrul orașului. Acesta este considerat cel mai bun hotel din Hargeisa și unul dintre cele mai bune din această zonă a Africii. Într-adevăr, sejurul aici a fost foarte plăcut, camera a fost curată și nu mi-a lipsit nimic.

După amiază, am făcut o scurtă plimbare în afara hotelului, până la Memorialul de război, reprezentat de un avion de luptă MiG-17. Acest avion a fost unul dintre aeronavele Forțelor Aeriene Somaleze care s-a prăbușit în timpul bombardamentului asupra orașului, fiind ulterior recuperat de rebeli. Într-un oraș fără prea multe atracții turistice Memorialul de război este piesa centrală a Hargeisei. Deși memorialul este amplasat chiar lângă hotel, pot spune că am atras multe priviri ale localnicilor, fiind probabil singurul alb din oraș.

Mi-am continuat plimbarea prin oraș spre seară, însoțit de data aceasta de ghidul meu Guled și cel de-al doilea turist din oraș, un taiwanez sosit pentru o singură noapte în Somaliland. Plimbarea ne-a oferit oportunitatea centrul orașului transformat într-o piață imensă, plină de energia specifică unui oraș musulman.

Ghidul nostru a fost foarte jovial și a intrat în vorbă cu toată lumea, iar cei întâlniți au fost, la rândul lor foarte prietenoși. Una dintre primele escale am făcut-o la casa de schimb valutar, mai precis la locul în care 2 persoane stăteau și păzeau vreo 2-3 metri cubi de bani. Ni s-a spus că aici este cel mai bun curs din oraș, așa că am schimbat și noi câte 20 USD, în schimbul cărora am primit câte o sacoșă de bani.

Vis-a-vis de casa de schimb valutar am intrat la un magazin de bijuterii din aur de 24 k, lucru destul de surprinzător pentru o țară săracă din Africa și mai degrabă normal pentru o țară din Golf. Ne-am continuat plimbarea în zona moscheii (Hargeisa Central Mosque), dar fără să intrăm, mai ales că era ora de rugăciune și am preferat să nu deranjăm. Oamenii întâlniți au fost foarte amabili și mai ales curioși, salutându-ne și agresându-se taiwanezului cu ”China, China”.

În timpul plimbării ghidul tot insista cu povești despre khat, despre care eu habar n-aveam. În realitate, până la vizita în Somaliland nu am auzit acest cuvânt, care de fapt este numele unei plante ale cărei frunze au un ușor efect narcotic. Guled chiar ne-a dus pe o străduță cu vânzători și consumatori de khat. Din punctul meu de vedere consumatorii arătau mai degrabă cu niște capre amatoare de frunze verzi, însă am înțeles că această plantă creează dependență, iar consumul exagerat creează probleme grave de sănătate.

După vreo 2 ore de plimbare, ne-am întors la hotel și am luat cina la restaurantul acestuia, alături de lumea bună a Somalilandului, unde am servit o mâncare internațională.

A doua zi am pornit spre Piața de cămile. Piața de cămile este situată la marginea orașului. Alături de capră, cămila este principalul animal domestic în Somaliland, fiind adesea un mijloc de transport, dar și sursă de hrană. Hargeisa se mândrește cu una dintre cele mai mari piețe de cămile din Cornul Africii și poate chiar din întreaga lume. Sute de cămile sunt de vânzare aici, iar prețul nu este deloc mic, o cămilă fiind vândută cu un preț situat între 1000-3000 USD. Este praf, agitație, zgomot, iar eu și taiwanezul, care a venit cu altă mași de data aceasta, am fost atracții la fel de mari. Alături de cămile, în piață se mai vând și capre, oi sau vaci, acestea din urmă fiind totuși o raritate pentru Somaliland, mai ales din cauza climei aride și lipsei de hrană suficientă.

Dincolo de aceste vizite, traversarea Hargeisei este o experiență în sine. Orașul are prea puține porțiuni asfaltate, caprele rătăcesc pe străzi și mănâncă orice este verde, trotuare nu prea există, iar circulația auto și pietonală este haotică. Hargeisa nu are nimic din ceea ce înseamnă o capitală.

[Vizitat în 21-22.01.2023]

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*