Partea bună la un congres pe natură de zece zile este că include și o zi de pauză, în care de regulă se organizează excursii în teren. În Jeju am optat pentru cea mai lungă excursie, pe muntele Hallasan. Hallasan este un munte de origine vulcanică, fiind totodată cel mai înalt din Coreea de Sud, cu cei 1950 m ai săi.
Excursia urma să combine două trasee: Seongpanak (9,6 km) până în vârf și Gwaneumsa Temple (8,7 km), ceva mai abrupt și cu mai multe trepte. Plecarea s-a făcut din fața centrului de vizitare, dar nu înainte de a fi dotați și cu o pelerină de ploaie de unică folosință. După ce am fost împărțiți în mai multe grupuri, am pornit prin pădure, pe o potecă foarte bine definită, marcată și pe alocuri cu trepte.
Prima escală am făcut-o la refugiul Jindallaebat, pentru masa de prânz. A fost și momentul în care a început ușor să plouă, așa că o parte dintre excursioniști au făcut cale întoarsă, în vreme ce noi am continuat. Bineînțeles că grupurile s-au dispersat și s-au creat noi grupuri. Eu am fost abordat de o doamnă ranger de la parc care m-a însoțit aproape tot drumul, mi-a oferit tot felul de informații, iar într-un final, când a început să toarne mai tare, o super husă de rucsac. Până sus nu am mai făcut escale, însă profitând de o acalmie a ploii eu cu încă vreo 3-4 turiști ne-am abătut o clipă și pe la lacul Saraoreum, lac format într-un crater de vulcan. Aproape de vârf vremea a devenit și mai neprietenoasă, toți eram uzi până la pilele și era destul de frig. Așa că nu se mai punea problema nici de poze și nici de altceva.
După ce am trecut pe lângă ruinele unui alt refugiu din golul alpin, refugiu distrus cu vreo 10 zile înainte de taifunul Bolaven, am ajuns pe vârf. Deși craterul are circa 1 km diametru, bineînțeles că n-am văzut nimic, iar singura grijă a tuturor a fost să mergem la vale cât mai repede. La coborâre a urmat un alt traseu, traseul Gwaneumsa, și toată lumea s-a grăbit cum a putut mai bine. Noroc că ploaia a stat când am ajuns la destinație. Chiar dacă n-am văzut aproape nimic și niciunul dintre noi nu avea nici măcar un petec uscat, a fost o tură numai bună de ”fitness”. Am convingerea că cea mai bună perioadă de vizitat craterul este într-o altă perioadă a anului.
Când am revenit în Jeju City, era deja aproape seară, însă ziua nu se terminase. După o baie fierbinte am luat un taxi și m-am dus la ceremonia de acordare a certificatului de includere în lista celor 7 noi minuni naturale lumii pentru Jeju. Ceremonia a fost una grandioasă, cu personalități, focuri de artificii și povești împărțite în 7 capitole de la vulcanii din trecut, până la comuniunea oameni – natură din prezent. N-a lipsit nici ploaia, care nu a încetat nicio clipă.
Spre final, înainte de plecare, ne-am reunit mai mulți participanți la congres și am servit ceva ”bunătăți” locale, în timp ce colegii mei se dădeau în spectacol la un karaoke improvizat. Când am ajuns la hotel cred că era deja 2 noaptea, iar toată ziua avusesem parte de ploaie… dar ce mai conta.
Leave a Reply