Am vizitat Hall in Tirol în septembrie 2018 și în ciuda timpului scurt avut la dispoziție, mi s-a părut un oraș medieval foarte atractiv. Vizita am făcut-o ca un ocol între Seefeld și aeroportul din Innsbruck, Hall in Tirol fiind la numai 10 minute de Insbruck, iar trenurile circulă la fiecare 30 minute.
Odată ajuns în Hall in Tirol, prima escală am făcut-o la Castelul Hasegg, un castel construit la începutul secolului al XIV-lea, când zona a devenit una importantă pentru comerț (în special cu sare). Castelul Hasegg găzduiește un Muzeu al Monetăriei (Hall Mint Museum) în care este expusă o colecție de monede și mai multe prese folosite la realizarea monedelor.
Deși am călătorit destul de mult și am vizitat destule muzee, a fost pentru prima dată când am vizitat o monetărie (fabrică de monede). Practic vizitarea muzeului înseamnă o incursiune în trecut, în perioade în care monedele aveau o cu totul altă însemnătate decât în prezent.
Istoria monetăriei de aici a început în 1477, atunci când arhiducele Sigmund din Tirol a decis transferul monetăriei din Meran în Hall, pe de o parte pentru o protecție mai bună datorată zidului de apărare, iar pe de altă parte datorită apropierii de minele de argint din Schwaz, care asigurau materia primă. Prima monedă de argint produsă aici a fost Talerul, în 1486, monedă care a devenit extrem de apreciată în toată lumea.
În secolul al XVI-lea, în 1567, inovațiile tehnice au condus la introducerea și utilizarea regulată a primei mașini de bătut monedă din lume, care a înlocuit tehnologia anterioară care presupunea folosirea manuală a ciocanelor. În același timp, sistemul monetar bazat pe Taler, care a fost dezvoltat aici, a devenit principalul sistem monetar utilizat în întreaga Europă. Atracția principală a muzeului o reprezintă replica acestei mașini, care este amplasată în același loc în care a fost folosită și în secolul al XVI-lea. Mașina este într-adevăr uriașă, cu o lungime de aproximativ 8 metri și o lățime de 5 metri și cu un mecanism complex cu multe roți dințate și o roată pentru apă.
În 1809, instalațiile din monetărie au fost demontate și mutate parțial la Munchen. În 1975 monetăria a fost redeschisă și s-au fabricat 100 de monede (Schilling). Ulterior au fost produse aici între 100 și 500 monede Schilling, iar în 2001 a fost produsă o ediție limitară a Guldenului din 1486, odată cu introducerea monedei euro.
După Monetărie mi-am continuat vizita în castel cu cea de-a doua mare atracție a acestuia care esteTurnul Monedei și unde se ajunge pe o scară în spirală care numără 186 trepte. Turnul arată destul de neobișnuit, partea superioară având o formă poligonală în vreme ce la bază forma fiind rotundă. Urcarea în turn merită din plin, mai ales datorită faptului că de sus există posibilitatea unei excelente vederi panoramice asupra centrului vechi al orașului, cu turnurile bisericilor de aici și către munții Karwendel, care se văd în fundal.
Ultima parte a scurtei vizite în Hall a fost în centrul vechi, unde m-am bucurat de vremea frumoasă și terasele cu vedere la bisericile cu încărcătură istorică de aici.
Castelul și monetăria, dar și o parte din centrul vechi au fost incluse în 2013 pe lista provizorie a siturilor patrimoniului mondial UNESCO și probabil că în următorii ani se va include în lista siturilor UNESCO.
[Vizitat în 27.09.2018]
Leave a Reply