Înainte de plecarea în China am făcut o scurtă căutare pe Google Earth, că să văd ce “potențial” are zona. Printre pozele postate acolo un loc aparte l-au avut cele cu Reed Flute Cave. Așa că am profitat de faptul că ne-am terminat treaba mai devreme și am pornit la drum. De la hotel (situat in partea de sud-est a Guilinului) până la Reed Flute Cave (situată în partea de nord vest) am luat un taxi, care m-a dus acolo în circa 30 min (traversând tot orașul), la un cost ce circa 40 RMB.
Peștera, al cărei nume vine de la stuful din exterior din care se fac fluiere, este dezvoltată în calcar, având galerii și săli de dimensiuni mari. Prețul biletului a fost de 90 RMB, un preț destul de mare pentru China după părerea mea. În interior, există mai mult de 70 de inscripții scrise în cerneală, care au fost datate ca fiind de prin anul 792 d.Hr., din timpul dinastiei Tang. Acestea arată faptul că peștera a fost un punct de atracție al orașului Guilin din cele mai vechi timpuri.
Cum era de așteptat, peștera era luminată pe sectoare, așa că vrând-nevrând a trebuit să mă intercalez cu grupurile de turiști chinezi. Oricum explicațiile ghidului nu mă interesau, mai ales că nu înțelegeam nimic. Peștera este frumos concreționată, iar cele mai interesante și frumoase formațiuni sunt luminate în diferite culori. Recunosc că deși am vizitat destul de multe peșteri, inclusiv peșteri amenajate, a fost pentru prima dată când am văzut astfel de lumini. Nu înseamnă că este și bine. Lumina caldă deja și-a pus amprenta și au apărut tot felul de mucegaiuri etc.
Traseul are o formă de potcoavă, la baza ei fiind o sală foarte mare. Fiind o societate cu economie capitalistă, afaceriștii (fie ei și statul) și-au impus punctul de vedere economic. Mai precis erau mai multe „tarabe” care își ofereau turiștilor serviciile foto. Cu alte cuvinte vizitatorii chinezi se îngrămădeau să-și facă poze cu cele mai frumoase formațiuni, iar cele 2-3 centre foto din peșteră nu se puteau plânge de lipsă de activitate, decât în intervalul dintre grupuri.
După ce am părăsit sala mare, am început urcarea lină. Pe dreapta era o altă sală destinată țestoaselor. Ne-am cumpărat un bilet separat (de numai vreo 5 RMB) si am intrat. In fapt era o sala nu foarte mare (comparativ cu celelalte), luminată din abundență, în care există un bazin cu țestoase. Alături era și o platformă cu țestoasa șefă, care de fapt era fotomodel pentru turiștii care doreau să se pozeze cu ea. N-am înțeles legătura dintre peșteră și țestoase, însă n-am insistat. Sunt multe lucruri pe care nu le înțeleg în China. Oricum concluzia după vizita în peșteră este că protecția mediului/naturii/biodiversității este destul de relativă în China.
Am ieșit din peșteră print-o altă ieșire. Cum nu mai eram constrânși de timp, am decis să luam autobuzul nr. 3 spre oraș. În stație era destul lume, iar când a venit autobuzul acesta s-a umplut pe loc. Nu a mers nici măcar o stație și aia scurtă că a luat foc ceva la motor. Toata lumea s-a dat jos si a luat următorul autobuz. Bineînțeles ca nimeni nu și-a mai plătit biletul, doar se plătise odată. Se lăsase întunericul când am ajuns în oraș. Habar nu aveam unde ajunge acest autobuz, iar harta nu ne ajuta prea mult.
Leave a Reply