El Peñón de Guatapé

Înainte de a zbura spre Columbia, m-am uitat ce aș putea vizita în Medellín sau în imediata apropiere, într-o jumătate de zi sau maxim o zi. Mi-a atras atenția un peisaj din care răsărea semeț o stâncă solitară. Era vorba despre El Peñón de Guatapé sau La Piedra Del Penol, situată la peste 80 km de Medellín.

După un zbor lung, cu escală la Paris, am aterizat în Medellín aproape de miezul nopții, la care s-a mai adăugat și transferul până la hotel. Într-un final am reușit să ne cazăm pe la ora 1 noaptea, la un hotel din cartierul Poblado, fără să știm că zidurile sunt subțiri, iar întreg cartierul este o discotecă în aer liber. Cu toată oboseala drumului, am decis să ne trezim la ora 6 am și să profităm de singura zi liberă. În plus trezirea de dimineață, ne-ar fi ajutat să ne adaptăm mai repede la fusul orar al Columbiei. Ne-am trezit pe la ora 7 am, ceea ce nu a fost foarte rău și am pornit spre autogara de unde urma să luăm autobuzul spre El Peñón. De la hotel am mers pe jos circa 1,5 km, până la stația de metrou Poblado, de unde am luat metroul până la stația Caribe. Metroul din Medellín este foarte modern, curat, este suspendat (adică la suprafață), nu ai voie să mănânci în interior și se recomandă să ai grijă la buzunare, bijuterii și bagaje. De la stația Caribe am mers direct pe o pasarelă în Terminal Norte, una dintre autogările din Medellín.

Terminal Norte este destul de mare și pe lângă ghișeele de vânzare a biletelor, are magazine și chiar bănci. Prin urmare prima noastră grijă a fost să ne schimbăm ceva bani la ghișeul singurei bănci din terminal. Am așteptat ceva și totodată am aflat că în Columbia la schimbul valutar ți se ia și amprentele. Are logică, mai ales în Medellín. Cu bani columbieni în buzunar ne-am luat bilete și imediat am urcat într-un microbuz, în care fiecare avea locul lui, înscris pe bilet. Am ajuns la El Peñón, în aproape 2 ore, după un drum plin de serpentine.

După ce ne-am dat jos, am pornit pe scările dintre 2 clădire și în circa 5 minute eram în fața stâncii. El Peñón de Guatapé este o stâncă de aproximativ 200 m înălțime, la care se adaugă altitudinea zonei, care este de peste 2000 m. Când te uiți în jur nu realizezi altitudine, atât din cauza urbanizării (drumuri, sate, orașe), cât și din cauza vegetației de tot felul, total diferită de vegetația de la 2000 m din România.

În mod oficial, stânca de granit a fost escaladată pentru prima dată în 1954, de către 3 alpiniști care au reușit să ajungă sus în 5 zile. În prezent, de-a lungul unei fisuri sunt construite trepte, 650 pentru urcare și tot atâtea pentru coborâre (nu se folosesc aceleași trepte pentru urcare și coborâre).

După ce ne-am luat bilet, a început urcarea. Recunosc că pe la jumătatea traseului mi-a cam pierit suflul, dar din fericire mi-am revenit repede și am reușit să ajung cu bine sus. Priveliștea oferită este extraordinară, stânca fiind înconjurată de un lac de acumulare presărat de meandre și insulițe. La cei peste 2.135 metri deasupra nivelului mării, această stâncă este o minune naturală și locul perfect unde ne-am putut bucura de o vedere panoramică asupra lacului Guatapé.

După ce ne-am relaxat cu priveliștea și cu niște fructe tropicale am coborât și am decis să mergem mai departe, spre Guatapé. Am optat ca cei cca 5 km să-i facem pe jos, aruncând o ultimă privire la stâncă de pe drum.

Guatapé a fost în trecut un sătuc, preponderent pastoral, dar construirea lacului de acumulare totul s-a schimbat, centrala electrică de aici este cea mai mare din Columbia.  În plus, localitatea a devenit și una dintre principalele zone de recreere pentru locuitorii din Medellín și și mai nou pentru străini. În prezent localitatea este recunoscută mai ales pentru casele sale decorate cu basoreliefuri colorate.

 

Plimbarea pe străzile din Guatapé a fost una extrem de plăcută. Eu pot să-l cataloghez ușor în rândul celor mai frumoase destinații în care am fost. În cele din urmă ni s-a făcut foame și ne-am oprit la una din terasele din piața centrală, unde am optat pentru un meniu tradițional columbian. Ceea ce am primit este No comment !, dar a fost bun. Ziua fusese una reușită, noi obosiți, așa că am pornit spre Medellín.