Belgia, în special în partea sa Valonă, este presărată cu o mulțime de peșteri, însă una dintre cele mai cunoscute este Grottes de Han. Aceasta este situată situat la marginea satului Han- sur-Lesse, într-un domeniu mai mare, în care se pot face și alte activități, ca drumeții, picnic, echitație etc. Zona este clasificată și în cadrul programului UNESCO pentru Geoparcuri.
Decizia vizitării acestei peșteri nu a fost ușoară, în special fiindcă accesul fără mașină nu este ușor, iar cea mai apropiată gară, Jemelle, este la vreo 10 km. Pentru vizită am avut la dispoziție mai puțin de o jumătate de zi, așa că am luat un tren din Brussels Midi în direcția Namur, de unde am continuat mai departe spre Jemelle. În gară colega mea, vorbitoare de franceză (că engleza nu se pune în Valonia), a aflat de la impiegatul de mișcare că pentru Han- sur-Lesse trebuie să luăm un autobuz local, care trece odată la o oră, dar care tocmai plecase. Puțin descurajați am decis să mergem pe jos până la Rochefort (circa 4 km) și să vedem de acolo cu ce ajungem. Între timp am început să facem autostopul și spre surpriza noastră ne-a luat un autocar, care mergea să preia niște turiști din Rochefort. Șoferul s-a oferit însă să ne ducă până la peșteră, numai că el a înțeles că dorim să mergem la Peștera Lorette din Rochefort, așa că a intrat pe o stradă suficient de lată pentru o singură mașină mică și mai greu pentru un autocar și a mai fost nevoit să și întoarcă.
Cu alți 5 km în față și fără mijloc de transport, am decis să ne continuăm drumul pe jos făcând din nou autostopul. Spre surpriza noastră, a oprit o bătrânică care de fapt nu mergea la Han- sur-Lesse, dar s-a oferit să ne ducă până acolo.
Am ajuns la centrul de vizitare destul de târziu, însă destul de bine că să mai prindem unul dintre ultimele grupuri, însă am ratat penultimul transfer spre peșteră așa că ne-a rămas puțin mai mult timp în centrul de vizitare.
Accesul este posibil doar printr-un trenuleț sau mocăniță, care pleacă de la centrul de vizitate și ajunge la intrarea în peșteră situată la circa 2 km. În general există două ”categorii” de tururi: cu ghid de franceză și ghid de flamandă. Spre ghinionul nostru am nimerit grupul de flamandă și oricât de mult ne-am străduit ne-a fost imposibil să înțelegem poveștile, ci mai degrabă să deducem ce spunea.
În Sala Domului, cea mai mare sală a peșterii, cu o lungime de 150 m și cu un tavan boltit de 127 m, turul a inclus și un spectacol auditiv. Aici a fost momentul în care ghidul nostru s-a prins că nu vorbim olandeză și ne-a făcut un rezumat în franceză.
Turul a continuat spre partea finală de-a lungul râului Lesse, cel care a săpat peștera. În trecut în această secțiune vizitatorii beneficiau de o scurtă plimbare cu barca, însă din motive de siguranță s-a renunțat la aceasta, fiind construit un pod chiar la ieșirea din peșteră.
Drumul spre sat l-am făcut de data aceasta pe jos, ieșirea fiind la mai puțin de un kilometru de sat. Din păcate, am constatat că am ajuns la mai puțin de 10 minute de la trecerea ultimului autobuz al zilei. Ceva mai relaxați de data aceasta, am pornit pe jos, însă la prima intersecție am făcut autostopul și un belgian amabil și vorbitor de engleză, ne-a luat și ne-a dus până la gară. Mergea în direcția aceea să se întâlnească cu un prieten din România. Deși vizita la Grottes de Han a însemnat mai mult bătaie de cap cu transportul, cred totuși că în cele din urmă a meritat.
[Vizitat în 04.05.2017]
Leave a Reply